Intr-un mormant descoperit in provincia chineza Henan, vechi de doua milenii, s-a gasit un lichid misterios, despre care se spune ca ar fi un asa-numit elixir al nemuririi. Potiunea a fost mentionata in mai multe scrieri si legende, cautarea sa devenind o adevarata „prioritate nationala”, mai corect spus, obsesia vietii lui Qin Shi Huang, cel dintai imparat al Chinei.
Mirajul cu aroma de vin
Arheologii care au efectuat excavatiile au dezgropat in zona orasului Luoyang o urna de bronz care continea ceea ce se crede ca ar fi mult-cautatul „elixir al nemuririi”. S-ar putea spune ca nu avem de-a face cu altceva decat cu o naratiune fictiva, insa realitatea din teren face interesante trimiteri catre un context tulburator de real.
Imensul mormant din care a fost extrasa urna – 210 metri patrati – dateaza din timpul dinastiei Han (202 i.Hr. – 8 d.Hr.) incluzand o impresionanta colectie de obiecte, intre care vase pictate si relicvele defunctului, dar interesul cercetatorilor s-a concentrat pe continutul urnei.
„Este pentru prima oara cand un remediu pentru nemurire mitic este descoperit in tara noastra – a declarat conducatorul echipei stiintifice. Lichidul are o mare valoare pentru studierea manierei in care chinezii din Antichitate nadajduiau sa atinga nemurirea, precum si a evolutiei civilizatiei chineze.”
In total, s-au gasit nu mai putin de trei litri si jumatate de lichid galben, limpede, ce raspandea o aroma de vin. Au presupus initial ca au de-a face cu un alcool obtinut din orez, insa analizele au aratat ca era vorba despre un amestec de nitrat de potasiu cu sulfat de aluminiu, un alt mineral. Altfel spus, o combinatie descrisa in stravechile texte taoiste drept reteta de baza pentru prepararea unui elixir al nemuririi.
Elixir si otrava
Reteta respectiva nu este singura de acest fel care figureaza in textele antice si trebuie spus ca lista ingredientelor include numerosi compusi deloc recomandabili pentru sanatate, cum sunt aurul, jadul sau chiar mercurul si arsenicul. De altfel, un lung sir de cercetari si comentarii este dedicat otravirii legate de potiunile alchimice chinezesti, relevand faptul ca acestea ajungeau mai degraba sa puna capat vietii, decat sa o prelungeasca.
Oricum, nu se stie inca precis daca lichidul era facut chiar pentru a fi baut sau numai pentru a fi depozitat in morminte, astfel ca pare justificata asocierea interesanta cu o cugetare a lui Charles Baudelaire: „Pentru a nu simti cumplita povara a Timpului care va frange umerii si va indoaie la pamant, trebuie sa va imbatati, fara preget”. Sa fi sugerat oare poetul francez destinatia reala a pretinsului elixir mult-ravnit de imparatul chinez? Chestiunea nu ar fi una minora, caci odata ingerat, nitratul de potasiu poate provoca gastroenterite, infectii al rinichilor sau cancere. Pe de alta parte este cunoscut faptul ca nobilii si imparatii Chinei obisnuiau sa se otraveasca in incercarea de a-si prelungi viata.
Imparatul Qin Shi Huang, ctitorul Marelui Zid si al impresionantei „armate de teracota” a celor 7.000 de soldati in marime naturala, se spune ca se temea de moarte si de aceea elixirul nemuririi devenise pentru el o obsesie.
In 2017, arheologii au descoperit lamele de bambus cu mesaje adresate de guvernatori si personalitati locale suveranului lor, in care isi marturiseau esecurile in cautarea formulei potiunii miraculoase.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii