A fost considerat ultima dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Constructia Farului, care a folosit drept ghid marinarilor timp de aproape 17 secole (sec. al III-lea i.Ch. – secolul al XIV-lea d.Ch.), ar fi inceput prin anul 297 i.Ch. si a durat 15 ani. Lucrarile au fost initiate de Ptolemeu I care se stinge inainte de terminarea lor. Stafeta e preluata de fiul sau, Ptolemeu II. Locul ales pentru ridicarea farului e insula Pharos, in locul actualului Fort Quatbay, care dateaza de la sfarsitul secolului al XV-lea si care a fost construit, partial, cu blocuri de piatra provenind din far.
Numeroasele cutremure de pamant care au avut loc in regiune intre secolele al IV-lea si al XIV-lea au subrezit Farul, distrus aproape in intregime in 1303. In 1349, Ibn Battűta, relata si el despre starea subreda a Farului.
In secolul al XV-lea e construita in insula o citadela pentru a proteja orasul de amenintarea Imperiului otoman. Farul nu a fost construit doar pentru a-i proteja pe marinarii aflati in largul coastelor Alexandriei, ci si ca mijloc de propaganda, monumentul fiind un simbol al orasului. Existau aici o serie de constructii la fel de celebre precum Farul dar acesta le-a surclasat prin forta simbolica pe care si-a pastrat-o si azi.
Geograful grec Strabon mentiona faptul ca Farul a fost construit din piatra alba (un calcar local) care are particularitatea de a deveni dura in contact cu apa. O parte din constructie a fost insa realizata cu granit din Assuan. Studiul documentelor, al mozaicurilor, al monezilor batute in Alexandria intre secolul I i.Ch. si sec. al II-lea d.Ch. si al unui mormant antic (sec. al II-lea d.Ch.) din Taposiris Magna, aflat la 40 km de Alexandria, mai exact a unei copii reduse a Farului aflat pe acest mormant, au dus la o serie de concluzii.
Farul a fost o constructie cu 3 etaje, cu o inaltime de 135 de metri, avand o baza patrata, o coloana octogonala si un mic turn rotund montat pe o statuie. Se presupune ca raza sa de vizibilitate era de aproximativ 50 de km. 50 de incaperi erau destinate pentru personalul de intretinere si pentru depozitarea combustibilului.
Camerele pentru depozitarea combustibilului erau amenajate in jurul unei rampe interioare suficient de larga pentru a permite trecerea animalelor de povara incarcate cu combustibilul aferent si care avea acces la o terasa inconjurata de patru tritoni sufland in cornuri. Etajul al II-lea era de forma octogonala si masura 34 metri inaltime si 18,30 metri largime, fiind prevazut cu o scara interioara care urca la cel de-al III-lea etaj. Acesta era de forma rotunda si avea 9 metri inaltime, fiind prevazut cu o scara cu 180 trepte.
In varful Farului se afla o statuie, probabil a lui Zeus, Poseidon sau Helios. E posibil sa fi existat toate aceste trei reprezentari care au fost inlocuite pe rand. In apa marii din fata fortului Quatbai au fost descoperite doua statui colosale. Cea a lui Ptolemeu II in ipostaza de faraon iar cea de-a doua, o statuie a zeitei Isis, care au fost instalate in fata Farului, fiind vizibile de navigatorii care intrau in port.
Sapaturile arheologice in situl Quatbai au devenit sistematice in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Blocurile de piatra aflate pe fundul apelor au fost studiate incepand cu anul 1960. Imaginile mai mult sau mai putin realiste ale Farului inainte de 1960 au fost realizate in special pe baza textelor antice si a legendelor. Coroborarea tuturor surselor de informatie existente a fost facuta prima oara dupa 1960 iar in 1975 a fost publicat primul articol stiintific asupra acestui sit antic. In 1994 au fost recenzate peste 3000 de blocuri de piatra si numeroase fragmente de coloane.
DORIN MARAN
Comentarii