Majoritatea culturilor lumii prezinta un numitor comun in ceea ce priveste o anume tehnica artistica menita sa dea nastere unor instrumente muzicale asimilate unor obiecte cu calitati magice.
Din perioada Aurignacianului dateaza cel mai vechi instrument muzical – fluierul – cultura ce s-a intins pe 4 milenii (37000-33000 ani in urma) si a creat cele mai vechi reprezentari artistice descoperite in pesteri din sudul Germaniei.
Punti magice intre lumi
Cele mai vechi reprezentari stilizate (pe pietre, lemn, piele sau pe alte suporturi) de obiecte cu rol muzical sunt cele de percutie si cele ale unor instrumente de suflat. Daca ritmurile obtinute prin cele dintai pot trezi relativ usor anumite sentimente si instincte, precum irezistibilele impulsuri de a dansa, este uimitor cum celelalte se ridica deasupra lor, din punctul de vedere al manipularii si efectelor artistice.
Se poate emite astfel o ipoteza absolut tulburatoare, ca atat fluierul, cat si tamburul se foloseau – si unele populatii inca le folosesc – la stabilirea unor relatii si comunicari oculte cu lumile nevazute ale spiritelor.
Un exemplu incontestabil este cel al samanilor, iar in spatiul romanesc, sunt la fel de bine cunoscute practicile ancestrale ale solomonarilor ori cele ale colindatorilor, acestia din urma alungand si astazi spiritele rele prin sunete de toba, nemaivorbind despre fluier ori caval, adevarate „punti” de legaturi sonore intre lumi.
Comunicari cu spiritele
Primele intrebari se refera, fara indoiala, la ideea confectionarii fluierelor. Cele de os sunt printre cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute, fabricate in mod deliberat, avand originea intr-o perioada din preistorie asociata cu activitatea post-Neanderthal.
Cu toate acestea, „flautul” Divje Babe din Slovenia sugereaza atat ca oamenii din paleolitic erau constienti de muzica, precum si ca foloseau aceeasi scara diatonica pe care o folosim astazi. (Gama diatonica reprezinta o succesiune de sunete muzicale in starea lor naturala, aflate la distanta de tonuri si semitonuri, cu semitonurile naturale, conform Wikipedia.)
Functia fluierelor de os din preistorie este discutabila, dar numarul mare descoperit dezvaluie ca aveau o importanta generica. Sugestiile includ placere rituala, ceremoniala, samanica si simpla. Nativii din Guyana le confectionau din oasele dusmanilor lor, deoarece credeau intr-o forma de „transsubstantiere inversa”, prin care, spre deosebire de principiul crestin de a lua hrana de la Hristos (prin paine si vin), ei considerau ca, investind oasele cu esenta lor, puteau comunica cu spiritele dusmanilor lor pentru a afla ce gandeau.
Cele peste 30 de fluiere descoperite in situl chinezesc Jiahu, vechi de 9.000 de ani, sunt facute din oase de pasare scobite si au intre 5 si 8 gauri. In mod remarcabil, unul dintre ele este inca utilizabil.
Oamenii de stiinta au descoperit in 1995, in Slovenia, un instrument muzical neobisnuit denumit „flautul de Neanderthal”, vechi de 45.000 de ani, facut dintr-un os de urs, golit de maduva, cel mai vechi din lume. Fluierele chinezesti sunt capabile nu doar de note simple, ci si de ceea ce am clasifica drept muzica, metoda si procesul lor de fabricare fiind foarte asemanatoare cu cele ale instrumentelor de suflat chinezesti moderne.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii