Filosoful Heraclit din Efes a trait intre anii 540 si 470 i.e.n. si cronologic a fost contemporan cu Anaximandru, Anaximene, Pythagoras, Xenofan, Parmenides, Zenon, Empedocles si Anaxagoras. Contemporaneitatea nu trebuie inteleasa ca una de „generatie”, ci doar ca una in care Heraclit a trait pe cand unii dintre cei de mai sus se aflau inspre sfarsitul vietii, altii se aflau la varsta tineretii, iar altii erau copii si deci se poate spune ca doar cu Xenofan si Parmenides a fost cumva coleg de generatie.
Dincolo de aceasta chestiune a generatiei, cronologia vietii ganditorilor mentionati releva ca filosofiei grecesti nu i-au lipsit vreme de peste 150 de ani nume care sa-i faca faima si nici contemporaneitatea filosofilor. Aceasi cronologie poate fi indicata pentru varietatea filosofiilor ca si pentru unitatea lor. Heraclit, chiar daca nu va fi avut dascali, cum i-a placut sa creada, nu a fost fara trecut si nici fara prezent filosofic. Traind in acelasi timp cu milesienii, pytagoreicii si eleatii nu putem crede ca acestia nu si-au pus, intr-un fel, pecetea asupra creatilor sale spirituale si, in primul rand, filosofice.
Neam de basilei, descinzand din neamul Codrizilor, Heraclit se va dedica meditatiei filosofice, pe care a inaltat-o pana la una dintre cele mai fascinante expresii. Daca in istoria gandirii filosofice au existat cateva capodopere ale dialecticii, cu siguranta lui Heraclit i-a revenit una dintre ele. Hegel ii atribuie acestuia „ideea filosofica in forma ei speculativa”, adaugand: „Aici ne gasim pe pamant ferm; nu exista nici o teza a lui Heraclit pe care sa n-o fi incorporat in logica mea”.
Nascut la Efes, inca din copilarie a starnit mirare; ca adolescent sustinea ca nu stie nimic, iar ca om matur, ca le stie temeinic pe toate. Se spune ca nu a avut nici un profesor, deci ca nimeni nu i-a fost maestru. „M-am cautat pe mine insumi” avea sa spuna despre el pentru a sublinia ca, in privinta ideilor, nu este nimanui indatorat. Unii au vazut aici un orgoliu fara masura al ganditorului, reflectat dealtfel si in consideratiile: „Multimea cunostintelor nu te invata sa ai minte”, astfel i-ar fi invatat pe Hesiod si pe Pythagoras. O alta controversata afirmatie a sa este: „Homer ar fi meritat sa fie izgonit din intrecerile poetice si batut cu vergile”.
Chiar fara ai cunoaste conceptia filosofica, textele de mai sus demonstreaza prin ele insele ca Heraclit era in conflict, pe de o parte cu spiritualitatea de tip homeric si hesiotic si pe de alta parte cu pythagorismul si eleatismul, ceea ce ne poate duce la concluzia ca filosofia lui este altceva decat filosofiile pe care le cunoscuse. Filosofia lui Heraclit este glorificata de unii, neinteleasa de altii si detestata nu doar de cativa.
IULIA-FLORENTINA TANEA
Comentarii