Cocullo este o mica asezare pastoreasca situata in partea sudica a Italiei, la 30 km de Reggio de Calabria. O localitate cu trei mii de oameni, mica si neinsemnata, pe care cu greu o gasesti pe harta. Si totusi, de sute de ani, Cocullo este un loc agreat de turistii de pretutindeni, pentru un eveniment bizar care se desfasoara aici inca din vremea romanilor: „Festivalul serpilor”.
Cand Apollo devine Sfantul Domenico
Cei care traiau aici, acum doua milenii si jumatate erau, ca si urmasii lor de astazi, pastori din tata-n fiu. Oile erau singura lor avere si ratiune de a fi, lupii cei mai mari dusmani. In timpurile vechi, pastorii foloseau lana oilor nu numai pentru uzul casnic, ci si ca acoperis unor corturi improvizate pe dealurile unde isi pasteau turmele. Corturile, numite „Tolos”, erau similare igluurilor folosite de eschimosi, si ele tineau loc pastorilor de locuinta: aici mancau, dormeau si se incalzeau, in jurul unui foc, in timpul perioadelor friguroase. Dar lana de pe acoperis constituia si un excelent adapost pentru serpi, care au devenit, astfel, un dusman de temut.
Istoria consemneaza faptul ca, in jurul anului 700 i.Hr., oamenii locului au cerut sfatul oracolului, inspaimantati de numarul mare de victime pe care serpii il faceau in randul lor. Iar oracolul a fost clar: trebuie invocat ajutorul zeului Apollo, caci numai astfel serpii se vor imblanzi. Atunci, pastorii au inceput sa ofere sacrificii zeului care le-a cerut, tot prin vocea preoteselor oracolului, sa captureze serpi, sa-i puna pe statuia lui si apoi sa le redea libertatea. Serpii astfel imblanziti nu aveau sa mai faca niciodata rau, spunea traditia. Traditie care s-a pastrat si azi, dupa atata vreme. Cucerirea romana, aparitia crestinismului, nu au schimbat-o decat pe alocuri.
In epoca moderna insa, patronul serpilor n-a mai fost Apollo, ci a devenit un sfant crestin, Domenico. Despre acesta, legendele spun ca a fost un calugar nascut in 950 langa Perugia, intr-o familie foarte bogata, care i-a oferit o aleasa educatie. Ajuns la varsta maturitatii, el a ales viata monahala, traind ca un pustnic si intemeind numeroase manastiri, iar miracolele pe care le-ar fi savarsit de-a lungul vietii l-au determinat pe Papa sa-l declare sfant.
Tirul cu… sarpele
Astazi, satenii din Cocullo il onoreaza ca pe ocrotitorul lor fata de serpi. In ziua sarbatoririi sfantului Domenico, prima zi de marti din luna mai, in sat se aduna mii de oameni din intreaga Italie, ascultand mesa solemna pe care preotii o rostesc. Dupa mesa, urmeaza ceremonia propriu-zisa. Localnicii, imbracati in costume traditionale ies din biserica, purtand in maini cosuri inchise in care se afla serpi. In urma alaiului vin alti oameni, ducand cu ei statuia sfantului. Atunci, locuitorii se intrec in a azvarli serpii, in asa fel incat acestia sa se incolaceasca pe statuie. Si, in mod uimitor, majoritatea lor reusesc, in uralele spectatorilor, tinuti cu greu in frau de carabinieri.
Cortegiul parcurge ulterior, intr-un ritm vioi de mandoline, intreg satul. La sfarsit, serpii sunt eliberati in tufisurile de la marginea localitatii iar statuia sfantului Domenico este adusa iar in biserica. Oamenii se intorc pe la casele lor, sa sarbatoreasca evenimentul, cu vin si prajituri speciale, facute din aluat de paine, branza de oaie si stafide. De acum, pot sta linistiti: timp de un an, sfantul Domenico ii va pazi de muscatura teribilelor jivine…
GABRIEL TUDOR
Comentarii