Un supravietuitor talentat al vremurilor lui Homer si Hesiod nu ar fi redat cu asemenea maiestrie perfectiunea trupurilor personajelor de legenda care ne incanta imaginatia. Si poate ca niciun ucenic al fratilor Grimm sau poate al lui Andersen sau al lui Ispirescu nu ar fi avut o fantezie mai aprinsa in privinta fabuloaselor scene de lupta dintre supereroi si monstrii care-ti taie rasuflarea cu forta si hidosenia lor. Si totusi, pentru timpurile de astazi exista creatorul de vise numit Vallejo.
Nascut la Lima in 1941, Boris Vallejo paraseste definitiv Peru si se stabileste in SUA in 1964. A fost marea sansa a carierei sale de artist al fantasticului, lucrand in tara unde si-a putut comercializa cu mare succes basmele sale in acril si ulei pe lemn. Remarcat de editori, Boris Vallejo ajunge unul dintre cei mai cautati ilustratori de carte, de coperte de discuri, de benzi animate si „compozitorul” unor afise tulburatoare, care trage de maneca pe oricine pentru a intra in sala de proiectie. Pentru acest creator de lumi imaginare, doldora de idealuri inaltatoare, nu exista personaje obisnuite. Normalul este o povara greu de suportat si exceptionalul este moneda curenta. Parca frunzarind caietele de anatomie ale lui Leonardo da Vinci, studiul musculaturii masculine (in special, dar nu uita nici femeile cu neastamparul in priviri) este o obsesie si relieful barbatilor sai ar trebui sa inverzeasca de invidie marii campioni de fitness. E limpede pentru toata lumea: Raul nu mai are zile multe pe Pamant si copiii pot dormi linistiti sub privirile dadacelor care inca n-au disparut cu argintaria din casa.
Viata si creatia lui Boris Vallejo sunt asociate cu cele ale Juliei Bell, o artista cu aceleasi conceptii artistice si realizari similare, dar la care personajele feminine abunda. Erotismul acestora nu este nicidecum unul ostentativ, ci numai atat cat sa tanjeasca dupa ele Fetii Frumosi nascuti din roua atarnand de un bob de mazare. De asemenea, cei doi copii ai lui Vallejo din prima casatorie, Dorian si Maya, sunt artisti: primul s-a aruncat vitejeste in bratele fantasticului, iar fata este fotograf profesionist.
Lumea prin care defileaza eroii invincibili ai lui Vallejo este populata cu monstri parca anume nascuti din mame degenerate pentru a-i infrunta si a fi invinsi, dupa o lupta rascolitoare in care iataganele, ghearele sau pumnii de otel au scos scantei orbitoare. Artistul da la iveala si un fel de manual de zoocriptologie proprie, unde fiinte colosale – cu cap de rinocer si carapace, cu falci de dragon si dinti de rechin, cu tentacule de caracatita si solzi de iguana – ba sunt aliatii supereroilor, ba sunt inamicii lor, in functie de gradul de hidosenie. Cu cat sunt mai dezagreabili, cu atat sunt mai atasati hoardelor Raului.
Exista si dragoste si liniste in lucrarile lui Vallejo. Daca muschii cer sa fie folositi, sentimentele implora sa fie exteriorizate, insa tandretea pare sa fie doar o pauza intre inclestari bubuitoare. Cam in acelasi ritm, artistul isi arde grasimile in sala de forta, apoi ia arcusul si vioara si se topeste in acordurile vreunei mazurci. Una peste alta, peruano-americanul se simte patronul unei planete unde Superman a fost clonat de mii de ori si Xena, printesa cu bicepsi de stejar, stalceste duioasa in bataie orice rival.
PAUL IOAN
Comentarii