În Psalmul 87:7, apare o marturie cutremuratoare a Mântuitorului, prin dramatismul unuia dintre episoadele cele mai semnificative din istorie: „M-au pus în groapa de jos, în locuri întunecate si în umbra mortii.”.
Un fel de tarâm aflat între Lumea Alba, a luminii divine, si cea a întunericului etern. Se poate spune ca aceasta ar fi semnificatia simbolica a locului, însa el nu reprezinta o fictiune. Totusi, acest spatiu unic nu ar fi fost identificat cu precizie, astfel ca în prezent exista mai multe locuri considerate si denumite „Închisoarea lui Hristos”.
Momentul întemnitarii acestuia venea dupa simulacrul de proces sub Caiafa si înainte de a fi dus în lanturi în fata lui Pilat. Se spune ca mica încapere de recluziune era un gen celula de închisoare din casa marelui preot. Sau, mai exact, o groapa sapata adânc în pamânt, departe de încaperile locuite.
În mod ciudat însa, nu exista nicio mentiune despre ea în Evanghelii, imaginea sinistra fiind relevata sfintilor mistici. Astazi, „Închisoarea lui Hristos”, o capela greceasca situata în capatul îndepartat al complexului Bisericii Sfântul Mormânt din Orasul Vechi al Ierusalimului (anexat si ocupat de Israel), este considerata un obiectiv important pentru vizitatorii Complexului Sfântului Mormânt, locul unde a fost rastignit Iisus, îngropat si unde apoi a înviat; mai exact, ar fi vorba despre capatul Caii Crucii, de pe Via Dolorosa.
În una dintre revelatiile sale, Preafericita Anne Catherine Emmerich (calugarita catolica germana – 1774-1824) descrie gaura subpamânteana în care nu patrundea nici cea mai slaba raza de lumina: „Era plina de atâta necuratie si duhoare, încât ar fi infectat toata casa, daca nu ar fi fost atât de îndepartata si atât de bine închisa. Nu fusese curatata de multi ani, pentru ca era foarte adânca si numai criminalii erau închisi în ea, nimeni neconsiderând ca merita sa o faca locuibila.”. Acolo, gardienii l-au umilit si l-au chinuit pe Mântuitor, cu o cruzime inimaginabila.
Capela, construita pe locul sus-mentionat, a fost grav afectata de un incendiu, dupa care a fost restaurata si redeschisa în ianuarie 2019. Ea adaposteste doua gropi sapate în stânca si folosite, conform traditiei, pentru a imobiliza picioarele lui Iisus. Cele doua gauri sunt protejate de o fereastra si împodobite cu o icoana reprezentând picioarele si mâinile încatusate ale Mântuitorului. Sfântul locas e situat în partea Sfântului Mormânt aflata „sub suveranitatea” Bisericii Ortodoxe Grece a Sfântului Mormânt.
Pe lânga aceasta, ea este venerata si de Biserica Armeana, în timpul procesiunilor organizate în weekend, precum si de catre reprezentantii franciscani ai Bisericii Catolice. Potrivit relatarilor pelerinilor din secolul al XII-lea, locul adaposteste chiar lanturi, precum si mai multe obiecte asociate cu persoana lui Hristos.
Un loc de contemplare de un simbolism profund, situl are o puternica dimensiune spirituala. Ma-joritatea vizitatorilor spun ca înauntru, se poate simti cu adevarat agonia Mântuitorului în ultimele ore înainte de rastignire. Este o experienta unica, întarita de prezenta unei icoane care îl reprezita pe Iisus, mâinile si picioarele legate.
„Închisoarea lui Hristos” este cu siguranta mai putin frecventata decât mormântul si Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, dar ramâne un loc de cult major pentru crestini.
De la sfârsitul lunii ianuarie 2019, a devenit din nou „un loc de rugaciune si contemplare” pentru aceste doua religii. Situata în partea de est a orasului, „Închisoarea lui Hristos” reprezinta un bun exemplu de convietuire pasnica, sustinut astazi de multi lideri religiosi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii