Se spune ca singura constructie realizata de om care poate fi vazuta de pe Luna este Marele zid chinezesc. Putina lume stie însa ca în afara acestuia, si în alte locuri exista edificii similare, fiecare cu caracteristicile sale inconfundabile, chiar daca dimensiunile difera. Sub acest din urma aspect, mentionam ca pe primul loc se situeaza de departe sus-amintitul Zid chinezesc (6.700 kilometri), urmat de zidul Gorgan din Iran (155 kilometri) si fortul indian Kumbhalgarh (36 kilometri). Despre acesta din urma va vom relata câteva lucruri, cu o prima mentiune asupra realizarii sale artistice cu totul speciale.
Pelerinul decapitat
Situat la 82 de kilometri de Udaipur (statul Rajasthan), Kumbhalgarh este cel mai important fort Mewar (din regiunea cu acest nume), dupa cel din Cittorgarh. De la cei 1.100 de metri altitudine ai colinei pe care a fost construit, vederea panoramica se întinde pe multe zeci de kilometri în jur, pe vreme buna putând fi observate chiar si dunele desertului Thar. Kumbhalgarh a fost construit la jumatatea secolului al XV-lea de Rana Kumbha si extins în anii 1800. Zidurile groase de 4,50 metri (pe portiunile cele mai importante chiar de 15 metri) sunt strapunse de sapte porti întarite, iar în incinta fortaretei au fost ridicate nu mai putin de 360 de temple jainiste si hinduse, dintre care însa astazi au ramas foarte putine.
Legenda povesteste ca Maharana („regele regilor”) din Kumbhalgarh a suferit mai multe esecuri în încercarea sa de a construi fortul, pâna când si-a expus proiectul unui pelerin. Acesta i-a raspuns ca el va trebui sa fie decapitat, deoarece un templu va fi ridicat pe locul unde i se va rostogoli capul, iar fortul si zidurile adiacente vor fi construite acolo unde îi va cadea trupul. Se spune ca Maharana a urmat sfaturile pelerinului si astfel fortul a fost ridicat cu succes.
O continuitate bimilenara
Tot potrivit legendei, Maharana din Kumbhalgarh a folosit în timpul construirii fortului, într-un adevarat asalt arhitectonic, lampi care consumau câte 50 de kilograme de ghi (o grasime foarte curata) fiecare si 100 de kilograme de bumbac, furnizând astfel lumina care le-a permis localnicilor sa lucreze neîntrerupt, si în timpul noptii. Pe de alta parte, un amanunt foarte interesant releva faptul ca, pe acelasi loc pe care s-a ridicat fortul, s-a aflat un bastion al împaratului Samprati, descendent jain din împaratii Maurya, înca din secolul al II-lea î.Chr.!
Pentru Rana Kumbha acesta a fost cel mai important dintre cele 84 de forturi câte numara regatul sau si totodata cel mai elaborat. De altfel, în mai multe rânduri el a fost folosit ca loc de refugiu pentru suveranii din Mewar în momente de pericol. Totusi, la finele secolului al XVI-lea fortul a cazut în mâinile împaratului Akbar si ale aliatilor acestuia, dupa ce rezervele de apa au fost otravite. Însa dincolo de toate detaliile istorice, fara îndoiala foarte importante, ceea ce astazi atrage ca un magnet este latura artistica atât a arhitecturii fortului în sine, cât si a „marelui zid indian” – adevarata capodopera în domeniu, cu detalii inconfundabile fata de care cuvintele devin de prisos.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii