Stravechiul oras minoic Knossos se afla la 4 kilometri de coasta nordica a insulei Creta. In perioada de apogeu, cretanii stapaneau toate insulele din Marea Egee. Se presupune ca populatia care facea parte din civilizatia minoica (dupa numele legendarului rege Minos din Creta), constituita in cea mai mare parte din navigatori si comercianti, a pus bazele unei civilizatii prospere in epoca bronzului. Primii colonisti au debarcat in Knossos intre mileniile 6-5. Spre sfarsitul celui de-al III-lea, orasul era innobilat cu palate, distruse de-a lungul secolelor de cutremure. In palatele minoice, care nu erau prevazute cu fortificatii, nu erau depozitate decat putine arme, care aveau, in special, un rol ceremonial, iar armatele nu constituiau o forta importanta si asta pentru ca relatiile cu vecinii erau pasnice.
In sala principala a marelui palat din Knossos, un complex urias de incaperi si curti intinse pe o suprafata de 60.000 m2, conform documentelor epocii, se afla un vast basorelief ce reprezenta un taur dezlantuit care ii infrunta pe cei care incercau sa-l captureze intr-un crang de maslini. Intr-o alta incapere se afla o fresca reprezentand un spectacol cu acrobati si tauri care participau la un eveniment sportiv ritualic. Acrobatii sunt surprinsi in timp ce rasucesc coarnele taurilor, sar pe spinarea lor si ii calaresc. Scene dinamice, fara varsare de sange.
Jocurile cu tauri care aveau loc in curtea interioara a palatului au influentat imaginatia spectatorilor pana-ntr-acolo incat s-a ajuns la reprezentarea mitica a Minotaurului, jumatate om, jumatate taur. (Pe un vas aflat in Muzeul Vaticanului apare eroul grec Tezeu care strapunge inima Minotaurului cu spada, vas descoperit printre ruinele marelui palat din Knossos.) Dincolo de aceasta sala, se desfasura o arhitectura unica in lume: un ametitor labirint constituit din 1500 de incaperi si coridoare inguste. In aripa de vest a palatului se aflau trei gropi captusite cu pietre in care, dupa ceremoniile religioase, erau aruncate oasele si sangele animalelor sacrificate, miere, vin, ulei si lapte, pentru a se intoarce in pamantul care le-a dat nastere.
In aripa de est, taiata in coasta de stanca a unui deal, se aflau apartamentele regale, iar la zeci de metri distanta, atelierele dulgherilor, olarilor, bijutierilor etc. care asigurau confortul si luxul de care aveau nevoie stapanii. In apartamentele regale se ajungea pe "Marea Scara", un culoar flancat de stalpi pictati in rosu si negru prevazut cu luminatoare pentru aerisire. Accesul in sala regelui se facea prin mai multe usi care erau deschise periodic in timpul verii pentru a permite patrunderea fluxului de aer rece, parfumat in interior cu uleiuri volatile din fructe si plante, in special lamaie si salvie. In timpul iernii, usile erau inchise iar in interior erau introduse vase cu jaratec instalate pe trepiede.
Palatul, distrus de cutremure, a fost reconstituit, asa cum era in jurul anului 1600 i.Ch., sau mai bine spus, cum si l-a imaginat arheologul Sir Arhur Evans, cel care a facut, incepand cu anul 1900 pana in 1931, primele sapaturi in Knossos bazandu-se pe documentele epocii, pe imaginatie si pe ideile preconcepute despre minoici.
DORIN MARAN
Comentarii