Cetatea, cu maiestuosul palat si monumentele funerare construite de nabateeni in Petra si in imprejurimi, a facut obiectul unor prime explorari intre 1818 si 1828. Marile cercetari arheologice au debutat insa la sfarsitul secolului al XIX-lea, culminand cu cele actuale. Cine erau misteriosii nabateeni care isi onorau mortii oferindu-le constructii monumentale? Regatul care a aprovizionat timp de peste 3 secole lumea greco-romana, pe calea caravanelor, cu produse pretioase din Arabia de Sud, a cunoscut o prima perioada de inflorire intre secolul I i.Ch. si secolul I d.Ch. Era populat de arabi nomazi sedentarizati care s-au instalat pe malurile orientale ale Marii Moarte (din actuala Iordanie) pana in Muntii Hijaz, in nordul Peninsulei Arabice.
In texte stravechi sunt mentionate, printre altele, bogatiile de care dispuneau. Diodor din Sicilia aminteste in scrierile sale de comertul caravanier care i-a imbogatit, de produsele care faceau obiectul negotului: aur, tamaie, mir, plante aromatice, fructe deshidratate etc. Geograful grec Stravon avoca o cetate "stropita cu apa". Este greu de imaginat acest lucru in conditiile aride ale zonei. In acea epoca, exista un rau care o traversa si care de-a lungul secolelor a secat. Nabateenii au realizat un sistem ingenios de canalizari – sapand albii si rezervoare subterane de apa in solul arid, chiar si in cel constituit din roca – prin care apa era transportata in cetate si in zonele din imprejurimi.
Ceea ce impune civilizatia nabateana este arhitectura fara egal, un amestec ingenios de influente ptolemeice, elenistice si orientale care se regasesc in arhitectura palatului, a complexelor funerare, a impozantelor temple si sanctuare. Abordarea cosmopolita a fost denigrata de unii specialisti care au considerat ca este vorba de copii "palide" ale cladirilor eleniste si egiptene. Influenta, da, copii indiscutabil nu. Printre monumentele celebre nu putem omite evocarea capelei Obodas situata in sudul orasului-cetate sau giganticul sanctuar construit in inima acestuia. Una dintre cele mai spectaculoase forme arhitecturale o reprezinta un defileu ingust, cu o lungime de 2 kilometri, strajuit de faleze cu o inaltime de 140 de metri. Este vorba de principala cale de acces spre Petra. In 2003 si 2005 au fost descoperite in faleze, la intrarea in cetate, 600 de morminte subterane. Din pacate, inaccesibile publicului.
In anul 106 d.Ch., regiunea este cucerita de catre guvernatorul roman al Siriei. Numerosi romani, atrasi de splendoarea locurilor, vor popula Petra sau isi vor da intalnire aici cu diverse ocazii. Un inalt demnitar, ex-proconsul si legat imperial al faimoasei legiuni IX Hispana, a fost atat de fascinat de maretia cetatii incat a decis sa fie inhumat intr-un magnific mormant care exista si azi. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii