Am prezentat in urma cu o saptamana cateva aspecte referitoare la fascinanta civilizatie a dogonilor, un trib „primitiv” din Mali care detine de cel putin cateva sute de ani informatii pe care stiinta moderna le-a descoperit abia in secolul trecut! In 1931, antropologii Marcel Griaule si Germaine Dieterlen s-au instalat, efectiv, in mijlocul acestor oameni, alaturi de care au trait timp de 20 de ani. Insa abia dupa 15 ani au putut afla lucruri absolut senzationale despre cosmogonia dogonilor, pamantenii cu stramosii creatori veniti… de pe steaua Sirius.
Harta cerului din tarana
Inteleptii tribului desenau cu un toiag, pe pamant, bolta cereasca, pe care puneau la locul lor stelele, cum s-ar spune. La un moment dat, Griaule a amutit, vazand ca pe insolita harta aparuse, in zona Constelatiei Cainelui, o stea mai mica, dar si un alt corp ceresc. Aceasta din urma – i-au dezvaluit preotii dogoni – avea nevoie de 50 de ani pamantesti pentru a inconjura steaua Sirius. Pe plan strict local, la fiecare 50 de ani dogonii marcheaza momentul prin sarbatoarea „Sigui”, in scopul regenerarii lumii.
Pentru a reprezenta mica stea, preotii au ales cel mai mic lucru de care dispuneau, samanta unei varietati de grane care constituie hrana lor principala. In limba dogonilor, Po Tolo (adica Sirius B) se refera la un obiect de talie minuscula, dar foarte greu. Or, oamenii de stiinta au stabilit abia in 1920 ca „pitice albe”, stele pe cale sa moara, desi sunt foarte mici, au o densitate incredibil de mare!
Atunci cand cei doi antropologi au intrebat preotii de unde aveau acele cunostinte, acestia au raspuns, formal: „Acum foarte mult timp, au aterizat pe Pamant niste creaturi amfibiene. Ele au transmis aceasta stiinta catorva initiati. Aceste creaturi – numite nommo – sunt Calauzele Universului, parintii oamenilor.”
In cautarea lui Sirius C
Dogonii deseneaza pretutindeni figuri care evoca venirea fiintelor nommo pe Terra. Si, de altfel, sunt foarte exacti in precizarea locului de aterizare a navei celeste: in nord-estul teritoriului locuit de dogoni, aproape de locul din care stramosii acestora au plecat pentru a se stabili pe platourile Bandiagara. Totodata este evident ca, la fel ca in cazul oricarui mit, simbolurile sunt omniprezente, fapt care face dificila interpretarea fiecarui element. Ceea ce e foarte clar, este ca dogonii au cunostinte astronomice care depasesc de departe orice capacitati ale lor de observare si de calcul.
De altfel, Griaule a aflat ca acesti „primitivi” stiau, de pilda, ca Jupiter are patru sateliti principali, ca Saturn are inele, ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui sau ca stelele sunt corpuri ceresti aflate in miscare permanenta. Despre Luna stiau ca este o „planeta moarta”, iar despre Calea Lactee, ca e animata de o miscare in forma de spirala, la care participa si sistemul nostru solar. Si inca un amanunt, poate mult mai straniu: inteleptii dogoni afirma ca, de fapt, Sirius este insotita de doua stele.
Astazi, astronomii dotati cu cele mai performante metode de iscodire a Cosmosului stiu ca exista Sirius B, insa nu au detectat si o stea Sirius C. Daca intr-o buna zi (si) aceasta va fi descoperita, fabuloasa stiinta a dogonilor va fi confirmata in mod spectaculos. Si, foarte probabil, intreaga stiinta oficiala actuala a omenirii va trebui reconsiderata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii