Omul se adapteaza pentru a trai, pe uscat, în orice loc de pe planeta, inclusiv în cele mai salbatice si mai periculoase zone. Astfel, se regasesc comunitati umane în Nordul înghetat ori în junglele nestrabatute de drumuri, în tinuturi mlastinoase ori în plin desert, se traieste în copaci, în locuinte lacustre, în constructii atârnate de pereti stâncosi verticali, deasupra abisurilor sau în „case” de gheata.
Exista însa si un caz insolit, în care un trib din provincia filipineza Palawan a ales ca spatiu de locuit craterul unui vulcan stins.
La adapostul pesterilor
Valea Singnapan din sudul insulei Palawan prezinta un interes deosebit, dar este foarte putin vizitata de alti straini si filipinezi. Principalul element focalizator al atentiei lumii îl reprezinta tribul Tau’t Bato, nume ce se traduce prin „Locuitorii stâncii”, ultimul trib descoperit în Filipine.
In urma cu 20 de ani traiau într-o izolare completa de lumea vestica, supravietuind prin strângerea de fructe si legume salbatice, vânatoare, culturi de orez.
Membrii sai – în prezent nu mai multi de 500 – care în timpul sezonului ploios traiesc în pesteri spatioase, vorbesc limba nativa a populatiei indigene Pala’wan si au printre caracteristicile de baza multe dintre traditiile, obiceiurile ori credintele ei. De altfel, modul de adapostire defineste substantial subgrupul Tau’t Bato.
Din cauza ploilor abundente si a inundatiilor din vale în timpul lunilor umede, retragerea în pesteri constituie cea mai buna protectie a lor. În timpul sezonului uscat, fiecare familie are propriul teren si casa în valea care cândva a fost craterul incandescent al unui vulcan, astazi stins.
Accesul foarte dificil spre Signapan face ca vizitatorii sa fie extrem de putini. Cu toate acestea, membrii tribului Tau’t Bato nu au trait niciodata izolati. Ei sunt în contact cu alti Palawan, cu care se casatoresc pentru a evita orice consangvinitate si coboara pe coasta pentru a-si vinde sau a schimba produse agricole sau mestesugaresti, dar asemenea contacte au fost întot-deauna limitate.
De exemplu, obiecte din ratan (denumire folosita pentru peste 600 de specii de palmieri, utilizati preponderent în industria mobilei) sunt schimbate pe tesaturi, topoare, cutite, vase etc.
Întoarcere în preistorie
„Prima data când am escaladat, sub rafale de ploaie, una dintre vestitele faleze si m-am trezit brusc fata în fata cu acesti oameni într-o pestera cântând la gong în jurul unui foc, am avut un soc, am crezut ca am plonjat în preistorie. Dar, daca observi cu mai multa atentie aceasta scena uluitoare, îti dai seama ca de fapt ea ascunde o cultura foarte poetica” – marturisea celebrul fotograf Pierre de Vallombreuse, care a petrecut sase ani în cele mai salbatice locuri din aceasta zona.
El a învatat si limbajul bastinasilor, ceea ce i-a permis sa aprecieze cât de important este umorul în aceasta societate, de exemplu pentru a linisti orgoliile sau a dezamorsa conflictele. Totodata, a fost chemat sa-si spuna parerea în „procese”, care sunt discutii lungi prezidate de un fel de arbitru.
În sistemul juridic Tau’t Bato, puterea este limitata la vorbire: exista o judecata, dar rareori o pedeapsa si, în orice caz, niciodata constrângere pentru a o pune în aplicare.
Cel mai important este ca vina sa fie recunoscuta de grup, astfel încât sa nu existe discordie. Oferindu-ne un exemplu surprinzator, acesti „primitivi” fac totul pentru a evita violenta.
Pesterile ocupate de trib sunt mai mult decât case, sunt refugii secrete si aproape inaccesibile, unele sunt aratate strainilor, dar cele mai multe, aflate la înaltime, sunt imposibil de vizitat si inatacabile!
Cu toate acestea, pentru a usura viata de zi cu zi în timpul musonului, patrunderea în ele se realizeaza prin mici podete si scari de bambus.
Aceasta lume „nepamânteasca” de pesteri si jungla poate parea ostila, pentru ca pericolul este constant si trebuie sa fii rezistent pentru a supravietui malariei, muscaturilor de serpi veninosi ori taifunurilor de o violenta extrema, dar Tau’t Batu îmblânzesc acest mediu înca din copilarie. La 5-6 ani pleaca singuri în jungla, la pescuit sau la adunat crabi, fiind capabili sa urce rapid în vârful copacilor sau sa se balanseze la înaltimi nebunesti, atârnati de liane…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii