Mitul Turnului Babel a strabatut glorios timpul, continuând sa stârneasca interesul, cu toate ca s-au scurs tone de cerneala pe aceasta tema atât de cunoscuta. Constructia Turnului Babel este unul din episoadele marcante ale Genezei (a inceput sa fie scrisa in anul 597 i.Ch.). Nascut din imaginatia populatiilor de evrei deportati in Babilon, imaginatie inspirata de un enorm edificiu cultural (zigurat) ar fi fost dedicat zeului Marduk, emblematic pentru populatia babiloniana.
Cavalcada atestarilor antice
Turnul ar fi fost ridicat din caramizi arse, constructorii lui fiind urmasii lui Noe, pe o câmpie din tara Shinear. Ajungând aici, au spus: „Hai sa zidim o cetate si sa inaltam un turn al carui vârf sa atinga cerul si sa ne ducem faima!”. Si mai spune Cartea Genezei: „Si Domnul a coborât sa vada cetatea si turnul si atâta vreme cât toti vorbeau aceeasi limba, turnul se inalta vazând cu ochii. Domnul le-a incurcat-o, dând nastere mai multor graiuri ca sa nu se mai poata intelege intre ei apoi i-a imprastiat pe toti pe intreaga suprafata a Pamântului”.
O legenda se refera la faptul ca oamenii au construit un turn care sa strapunga cerul si ca au fost pedepsiti pentru acest act indraznet, pornit dintr-o ambitie pacatoasa si din infumurare nemarginita. O alta, dezvolta textul din Geneza. Prin constructia acestui turn, oamenii voiau sa recucereasca Paradisul pierdut, dar fara ajutorul lui Dumnezeu, ambitie care poate fi asociata celei a lui Adam si a Evei, aceea de a deveni asemenea lui Dumnezeu, exprimând generic incercarea omului decazut de a se depasi pe sine, sfidându-l pe Creator, si incercând sa-si asigure accesul in lumea divina. In limba akkadiana, Babilon este tradus prin „Poarta zeului” (ba-bbilu) iar in ebraica, prin „confuzie”, „amestec” (balal). Pe una dintre tablitele din piatra descifrate de experti de la Universitatea din Londra (printre cele mai vechi – 5000 de ani – in care este evocat Turnul Babel), scrie asa: „Am adunat oameni din mai multe tari, facând apel la regii care stapâneau popoare ocrotite de zeul Marduk. Acestia au ridicat turnul din caramida legata cu smoala, care stralucea ca Soarele de pe cer”.
Textele inscriptionate pe tablite din piatra, de o valoare inestimabila cu un alfabet alcatuit din 107 cuneiforme, se afla in colectia omului de afaceri norvegian Martin Schoyen. Ele fac referire la fapte de razboi, la modul de viata al babilonienilor, la tehnica de constructie a turnului si a ziguratelor (structuri monumentale in forma de piramide), cel mai important fiind construit de Nabucodonosor al II-lea (634-562 i.Ch.) in cinstea zeului Marduk. Unii specialisti sunt de parere ca acest zigurat i-ar fi inspirat pe cei care au scris textul biblic referitor la Turnul Babel. Pe una din tablitele mai vechi, deteriorate, aflate in Liban, poate fi deslusita o reprezentare grafica a regelui: un barbat bine facut, cu barba, purtând o coroana conica, roba, sandale si un sceptru de inaltimea sa.
Incursiune in orasul antic
Babilonul (aflat la sud de Bagdad, in mijlocul bazinului Eufratului), era deja o cetate importanta in momentul in care primii evrei au ajuns aici in mileniul al III-lea i.Ch., devenind capitala dupa invazia semiticilor din vest. Primul zigurat a fost construit aici de Hammurabi (1798-1750 i.Ch.), al VI-lea rege al noii dinastii semitice. Pe o stela din diorit negru, descoperita in Susa, (se afla acum in Luvru) este inscriptionat celebrul cod al lui Hammurabi, promulgat in timpul domniei sale, inspirat din legea ebraica „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”. Ziguratele nu au fost o inventie babiloniana, fiind construite cu mult timp inainte in Mesopotamia, in perioada de domnie a regilor celei de-a III-a dinastie Ur, intre anii 2112 si 2004 i.Ch. Marduk devine zeu suprem dupa ce puterea babiloniana domina intreaga Mesopotamie. Orasul a fost reconstruit in timpul noului Imperiu babilonian, de Nabucodonosor, care i-a sporit stralucirea. Sub domnia sa au fost unite toate triburile Mesopotamiei, iar inflorirea culturala si stiintifica (legata de literatura, matematica, stiinte ale naturii, astronomie, astrologie etc.) a ajuns la apogeu.
In 1899 a avut loc prima expeditie arheologica germana condusa de Robert Koldewey care a facut sapaturi in Babilon, dupa ce au fost studiate textele biblice, ale istoricului grec Herodot – entuziasmat de frumusetea orasului-cetate „care o intrecea pe cea a oricarui oras” – care l-a vizitat prin anul 460 i.Ch. si ale lui Ctesias, medicul regelui persan Artaxerxes al II-lea. Herodot mai spunea ca zidul inconjurator era gros „cât doua care trase de 4 cai”. (In Biblie, era considerat un exemplu de lux si decadenta.) Era urias in comparatie cu alte orase faimoase ale Antichitatii, intinzându-se pe 2,6 km2, fiind „binecuvântat” de prezenta Eufratului care-l strabatea.
Palatul Cerului si al Pamântului
Robert Koldewey spera sa descopere vestigiile gradinilor suspendate, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, si ale Turnului Babel, dar in urma sapaturilor vestigiile miticelor constructii nu au fost descoperite. Arheologii germani au descoperit insa poarta zeitei Ishtar ornamentata cu lei si zidurile metropolei care l-au fermecat pe Herodot, un drum cu o latime de 19 metri, denumit Strada Procesiunii, pavat cu dale din calcar alb si brecie rosie, flancat de ziduri din ceramica albastra ornamentata cu 60 de basoreliefuri infatisând lei (animalul era emblema zeitei Ishtar). Strada trecea prin Poarta zeitei si se sfârsea la templul reconstruit de Nabucodonosor, inchinat lui Marduk. In interior se afla o sala vasta, acoperita cu aur (in acele vremuri) iar in spatele templului, conform relatarilor lui Herodot, semetul zigurat, restaurat si completat cu etaje (7-8) care ajungea la o inaltime de 90-100 de metri. Pâna la etajul al doilea se urca pe scari, iar mai departe, pe rampe. Tot de Herodot suntem incunostiintati de faptul ca in vârf se afla un altar in care erau instalate un pat (pe care se odihnea zeul Marduk) si o masa din aur.
Sapaturile ulterioare au dus la descoperirea unor fundatii din caramida si a unor urme imprimate in sol ale unui edificiu de mare anvergura, marele zigurat inchinat zeului Marduk, darâmat de Alexandru Macedon care voia sa reconstruiasca Babilonul, urmând sa devina capitala imensului sau imperiu. Observatiile de la fata locului, din satelit – din epoca moderna – datele topografice si diverse masuratori coroborate cu informatiile din faimoasele tablite si din alte inscriptii in piatra au permis formularea urmatoarei concluzii: baza edificiului avea forma patrata cu latura de 90 de metri iar inaltimea acestuia, construit din 6-7 etaje in forma de terase, era cuprinsa intre 66 si 90 de metri.
Dupa moartea lui Nabucodonosor, orasul a inceput sa decada. Ultimul rege, Nabonidus (556-539 i.Ch.), s-a retras la un moment dat in desert, lasându-l pe fiul sau Belshazar – iresponsabil si desfrânat – regent. Se spune ca in timpul unui banchet, acesta a indraznit sa foloseasca vesela din aur si argint luata dintr-un templu din Ierusalim, un pacat urias care avea sa atraga blesteme asupra sa si a destinului cetatii. Pe un zid din Babilon apar descifrate de profetul Daniel, cuvinte care vestesc sfârsitul orasului. Asa cum s-a si intâmplat in 539 i.Ch.: Cyrus cel Mare il cucereste si-l anexeaza Imperiului persan. Cyrus va proteja cladirile religioase, nu insa si Xerxes care il distruge in mare parte in anul 482 i.Ch.
DORIN MARAN
Comentarii