Christopher Mellon si Hunter Mellon au postat, pe 21 Mai 2024 un articol intitulat „Cine opereaza dronele misterioase care afecteaza armata SUA? – ar cam fi timpul sa aflam”. Saptamâna trecuta am extras din acest articol câteva exemple tipice. Mai jos rezumam comentariile autorilor fata de aceasta situatie.
Ceea ce americanii nu realizeaza înca este masura socanta în care avioanele fara pilot de origine necunoscuta patrund deja în spatiul aerian restrictionat si perturba operatiunile militare aici, în Statele Unite. Situatia este atât de rea încât avioanele de lupta de la Baza Aeriana Langley au fost relocate în decembrie anul trecut din cauza pericolelor de coliziune prezentate de incursiunile recurente de drone pe care Fortele Aeriene s-au dovedit incapabile de a le opri. Acesta este doar cel mai recent exemplu în care activitatile de antrenament ale Fortelor Aeriene sau Marinei au fost perturbate de prezenta aeronavelor neidentificate. (În articolul de saptamâna trecuta din „Magazin” am detaliat câteva astfel de cazuri, care reprezinta însa doar o mica parte din numarul total de rapoarte de aeronave fara pilot care încalca spatiul aerian militar restrictionat al SUA). Drone (sisteme aeriene fara echipaj – UAS) care opereaza într-o maniera coordonata efectueaza incursiuni persistente si sofisticate în spatiul aerian restrictionat. Acestea includ drone capabile sa urmareasca navele de razboi, pe mare, ore în sir, pe vreme cetoasa, o performanta care depaseste cu mult raza de actiune si durata dronelor civile. Alte sisteme aeriene fara pilot au fost observate de avioanele de lupta americane care opereaza în spatiul aerian militar pâna la altitudinea de 10.000 de metri, desi limita legala pentru dronele civile este de numai 120 de metri. În unele cazuri, aceste mici aeronave folosesc reflectoare pentru a ilumina si, probabil, pentru a fotografia sisteme militare. Pâna în prezent, ele s-au dovedit imune la tehnologiile anti-drone din SUA. Guvernul american nu a reusit sa determine de unde vin sau cine le opereaza. De asemenea, este surprinzator ca niciunul nu a functionat defectuos si nu a fost recuperat în ciuda operatiunilor extinse, efectuate de un numar mare de drone, pe perioade lungi de timp.
Probleme de aparare antiaeriana?
Incapacitatea de a controla sau apara spatiul aerian propriu ar trebui sa socheze si sa preocupe factorii de decizie si publicul. La urma urmei, daca Fortele Aeriene si Marina nu pot apara spatiul aerian din jurul propriilor baze, cum pot apara restul tarii?
Lipsa noastra de pregatire pentru a ne apara împotriva acestei amenintari, care evolueaza rapid, este tulburatoare, dar deloc surprinzatoare – spun cei doi autori. La urma urmei, chiar anul trecut, NORAD si Fortele Aeriene au fost complet orbite de utilizarea de catre China a baloanelor de mare altitudine pentru supraveghere strategica. În mod similar, evenimentele tragice din 11 septembrie 2001 au dezvaluit ca Fortele Aeriene nu aveau de gând sa se ocupe de avioanele civile deturnate. Acest scenariu nu era ceva pe care sa-l ia în considerare enorma birocratie a SUA. Cu toate acestea, oricât a fost de rau, avioanele civile deturnate nu aveau sa scufunde niciodata flota sau sa schimbe echilibrul global de putere. În schimb, daca un potential adversar si-a dezvoltat capacitatea de a zbura cu impunitate, sfidând apararea antiaeriana a SUA, ne vom afla în curând într-un dezavantaj militar grav.
Pâna în prezent, cea mai neobisnuita si îngrijoratoare caracteristica a acestor UAS nu este performanta aeronautica, ci aparenta lor imunitate totala la tehnologia contra-UAS din SUA. În loc sa se comporte ca o aeronava furtiva de spionaj, aceste drone zboara puternic luminate, aparent fara grija de a fi detectate sau de a suporta contra-masuri. Unele folosesc chiar reflectoare pentru a ilumina si poate filma sis-temele militare americane. Acest lucru s-a întâmplat nu numai în Guam, ci si cu navele marinei aflate departe în mare si cel putin la o centrala nucleara. Uneori, aceste UAS lumineaza cu reflectoarele chiar puntea de comanda a navelor de razboi ale Marinei, de parca ar încerca în mod deliberat sa provoace un raspuns. Acest comportament sugereaza fie ca încearca sa ne atraga atentia, încearca sa trimita un mesaj, fie ca sunt total nepreocupate de contramasurile militare ale SUA. O astfel de atitudine poate fi rezonabila, deoarece nimic din ceea ce am facut pâna în prezent nu a fost eficient. Nu am reusit sa captam, sa dezactivam, sa urmarim punctul de origine sau sa identificam niciunul dintre aceste UAS. Nici unul nu pare sa fi functionat defectuos, ceea ce este chiar extraordinar, având în ve-dere numarul de drone din aceste roiuri (uneori de 40), numarul de incidente si durata acestora (uneori de ore).
Desi exista numeroase cazuri în care operatiunile militare au fost întrerupte, pare îndoielnic ca guvernul SUA cunoaste cu adevarat numarul total de astfel de incidente din ultimii ani. De asemenea, pare îndoielnic ca exista o singura locatie în guvern unde sunt reunite toate aceste informatii. Poate ca AARO ar trebui sa devina un centru de fuziune pentru toate vehiculele neiden-tificate, nu doar pentru cele care de-monstreaza caracteristici de performanta anormale.
Aceste incidente sunt cu siguranta mai tulburatoare decât un balon chinezesc greoi care poate fi observat cu usurinta si, daca este necesar, distrus la mii de mile de granitele noastre. În loc sa pluteasca necontrolat la 18.000 de metri, aceste misterioase UAS par a fi capabile sa monitorizeze bazele militare si zonele de antrenament la nesfârsit, de la o distanta apropiata, de unde pot colecta informatii punctuale. În timpul razboiului, ele ar putea fi capa-bile sa provoace daune paralizante sistemelor si instalatiilor militare critice sau tintelor civile.
Situatia dureaza de mult prea mult timp. Cred ca ar trebui sa ne straduim sa doborâm si sa recuperam macar unele dintre aceste drone, cât mai curând posibil, pentru a obtine raspunsurile de care avem nevoie. Am doborât un balon chinez care opera la mare altitudine în spatiul aerian civil anul trecut si am confirmat ca este o platforma de spionaj chineza, angajata în colectarea de informatii. Nu este oare timpul sa ne implicam serios pentru a recupera si unele dintre aceste drone?
Titlul 18 al Codului SUA autorizeaza utilizarea fortei mortale pentru a proteja informatiile de securitate nationala. Daca putem doborî un balon de mare altitudine în spatiul aerian civil, de ce nu putem doborî o drona care lumineaza direct pe ceva la fel de important si sensibil ca bateria de rachete THAAD de pe o baza a fortelor aeriene americane din Guam? Acest lucru se poate face cu siguranta fara a pune în pericol civilii sau personalul bazei. S-ar putea sa fie nevoie de plase sau de lasere sau de razboi elec-tronic sau de rachete sau de o pusca de calibrul 12, dar cu siguranta pot fi gasite niste mijloace eficiente pentru a proteja facilitatile, a-i identifica pe faptasi si a-i trage la raspundere.
Provocare critica
În concluzie, cei doi autori spun ca nu sugereaza ca America este sub amenintarea iminenta a atacurilor cu drone. Ceea ce spun este ca suntem în mod clar vulnerabili si, la fel ca usile neblocate din cabina de pilotaj ale aeronavelor comerciale înainte de 11 septembrie 2001, aceasta vulnerabilitate va putea fi într-o zi exploatata în mod tragic daca nu reusim sa luam masuri corective. Acum ca suntem constienti de problema, nu exista nicio scuza pentru inactiune.
Desi sunt misterioase si neidentificate, autorii nu au dorit, de data aceasta, sa se refere la aceste aeronave ca la niste fenomene anormale neidentificate (UAP) din mai multe motive. În primul rând, în majoritatea cazurilor obiectele nu au demonstrat capabilitatile radicale care caracterizeaza UAP (accelerare instantanee, viteze hiperso-nice fara semne de caldura sau zgomot, observabilitate scazuta sau deplasare trans-media), în afara unor cazuri izolate. În al doilea rând, uneori observatorii descriu în mod explicit aceste obiecte drept „quadcoptere” sau „ca si quadcoptere”. În cele din urma, autorii vor sa evite dezbaterile neproductive si care distrag atentia, referitoare la jargon si definitii. Esential este ca, oricât de alarmante sunt aceste rapoarte, ele sunt doar un subset al unui model mult mai mare de aeronave misterioase si anormale raportate de personalul militar. Provocarea UAP este, de aseme-nea, critica. Dar este important ca factorii de decizie si publicul sa înteleaga ca, pe lânga sutele de rapoarte anuale ale UAP, exista si un model alarmant de activitate a ceea ce par a fi aeronave fara pilot mai conventionale care încalca spatiul aerian sensibil al SUA. Recunoasterea acestei probleme este cruciala.
DAN D. FARCAS
Comentarii