De câtiva ani, în urma marturiilor unor militari, inclusiv în Congresul SUA, a unor dovezi captate de aparatura militara, a recunoasterii Pentagonului, a unor legi care impun desecretizarea documentelor s.a.m.d., opinia publica a început sa creada ca dezvaluirea unei prezente non-umane, responsabila de fenomenul OZN e iminenta.
Ca raspuns, ufologul britanic cunoscut sub pseudonimul de IsaacKoi a adunat o suma de exemple care arata ca acest sentiment, al „dezvaluirii iminente”, bântuie ufologia de mai bine de saptezeci de ani, fara ca ea sa se fi produs, facând aluzie la banuiala ca nici acum nu vom avea parte de asa ceva.
Chiar si cei care sustin opinia conform careia cel putin unele observatii de OZN-uri au probabil o cauza exotica (sunt extraterestri, calatori în timp, fiinte interdimensionale sau alte explicatii non-mundane) au recunoscut frecventa unor astfel de predictii esuate ale Dezvaluirii.
De exemplu, Richard Dolan scria într-o carte a sa ca „De la începutul musamalizarii OZN-urilor, observatorii interesati s-au asteptat la o dezvaluire iminenta… Sentimentul ca Dezvaluirea este iminenta iese la suprafata la fiecare câtiva ani, precum Balena Alba a lui Ahab”.
În mod similar, jurnalistul George Knapp a afirmat, într-un articol, ca în fiecare an de când urmareste subiectul OZN „a auzit predictii si declaratii ca acesta ar fi anul în care guvernul va arunca usile hangarului, va arata unde au fost ascunse farfuriile zburatoare si, în cele din urma, va face curat. Dar asta nu se întâmpla niciodata”.
Unii sceptici OZN si cei interesati de aspectele sociologice ale istoriei acestui subiect au adunat anterior câteva exemple de astfel de predictii. Robert Sheaffer, un sceptic de frunte, a comentat ca „Suporterii OZN-urilor au memoria scurta atunci când vine vorba de a-si aminti predictiile jenante pe care le-au facut despre un sfârsit apropiat al secretului OZN-urilor”.
IsaacKoi scrie ca exemplele de predictii pe care le-a adunat el în acest sens nu formeaza o lista exhaustiva, oprindu-se la acelea care au câstigat o mai mare publicitate. Dupa parerea sa, majoritatea motivelor care au provocat aceste predictii pot fi grupate dupa cum urmeaza:
1) O crestere recenta perceputa a frecventei observatiilor de OZN-uri si/sau acoperirii media a observatiilor. Observatiile OZN au fost recunoscute de mult timp ca aparând în „valuri” (explicatiile pentru aceasta sunt destul de controversate, teoriile prezentate în ultimele decenii, mergând de la sociologie la astronomie). A fost destul de comun ca un val de observatii OZN sa fie privit ca îndreptându-se catre un fel de apogeu. Acest punct culminant a fost perceput în relatie cu multe dintre predictiile de dezvaluire ca un motiv pentru a considera ca o recunoastere oficiala a OZN-urilor este inevitabila în câteva luni. (Astfel de valuri au provocat, de asemenea, multe predictii cum ca, în viitorul relativ apropiat, vor avea loc aterizari deschise de OZN-uri – dar aceasta este o alta poveste).
2) O crestere recenta perceputa a frecventei de acoperire mediatica a observatiilor OZN (sau respectabilitatea acoperirii media, de exemplu, ziare renumite care acopera observatii recente). Acest lucru este strâns legat de punctul de mai sus. Ele au dus la credinta ca guvernele vor fi în curând obligate sa admita Adevarul.
3) O crestere perceputa a desecretizarii si eliberarii de documente sau comentarii de catre oficialii guvernamentali sau de alt tip (inclusiv oameni de stiinta si Vatican) cu privire la problemele legate de viata extraterestra si/sau mediatizarea acestor eliberari. Fenomenul a fost privit adesea ca o etapa incipienta a unui „program de pregatire a poporului american” iar tendinta perceputa a fost extrapolata de unii cercetatori la o dezvaluire completa, rapida, a existentei extraterestrilor.
4) Informatii despre care se presupune ca sunt furnizate de „insideri” guvernamentali. În cele mai multe cazuri, cei relevanti nu erau numiti si/sau se spunea ca datele sunt confidentiale. În multe astfel de cazuri, având în vedere esecul predictiei, este rezonabil sa se puna la îndoiala ca presupusa sursa chiar a existat. Cu toate acestea, în câteva cazuri, cercetatorul relevant OZN a fost relativ credibil sau a numit o sursa. În acest caz a existat mereu problema daca sursa era într-adevar în masura sa obtina cunostintele pe care pretinde ca le detine si/sau daca nu cumva încearca sa însele cercetatorul OZN (si, prin intermediul sau, publicul sau potential alte guverne).
5) Pretinse previziuni ale unor clarvazatori. Acestia au însa un scor slab în predictiile lor privind dezvaluirea iminenta a OZN-urilor…
Pe lânga faptul ca ofera o perspectiva asupra cauzelor unor astfel de predictii (si a lectiilor care trebuie învatate din erorile facute în legatura cu acestea), exemplele adunate de IsaacKoi indica si unele efecte ale unor astfel de profetii. Între altele, esecul lor a avut rareori (daca au avut vreodata) un impact negativ asupra sprijinului acordat persoanei care a facut predictia.
Luând unul dintre cele mai vechi exemple (Donald Keyhoe, 1950), anuntarea unei predictii fara urmari în prima carte a lui Keyhoe, nu a împiedicat acea carte (si cartile ulterioare ale lui Keyhoe) sa aiba un succes considerabil si n-a împiedicat ca grupul sau (NICAP) sa fie privit ca unul dintre cele mai influente si mai credibile grupuri din istoria ufologiei.
Alti câtiva care au facut predictii par sa fi câstigat o publicitate considerabila ca urmare a afirmatiilor lor, cu putine efecte adverse asupra credibilitatii lor percepute atunci când predictiile lor au esuat (sau comentarii ori întrebari cu privire la motivele oricarei alte afirmatii senzationale pe care au facut-o si care s-a dovedit a fi nefondata).
Din pacate, acest lucru indica, fara îndoiala – afirma IsaacKoi – ca a avea dreptate (sau chiar a te asigura ca ai dovezi credibile înainte de a face afirmatii incredibile) este mai putin important în ufologie decât pur si simplu a fi senzational.
Tot el spune însa ca acest fapt, desigur, nu ar trebui sa fie considerat ca sugerând ca guvernele si scepticii sunt întotdeauna corecti în declaratiile lor. La un moment dat, si-a propus chiar sa posteze detalii ale diferitelor declaratii ale oficialilor guvernamentali cu privire la OZN-uri, alaturi de dovada ca ele sunt neadevarate.
În articol urmeaza un numar de exemple de profetii false privind „iminenta dezvaluirii”. Selectez dintre ele mai jos câteva. Altele, la fel de pline de învataminte, le rezerv pentru saptamâna viitoare.
Donald Keyhoe a declarat în cartea sa din 1950 „The Flying Saucers Are Real” ca el crede ca exista „un program elaborat pentru a pregati poporul american în vederea unei dezvaluiri dramatice”. El credea ca acest program si „chiar si înselaciunea ampla implicata” se vor vadi justificate atunci când explicatia oficiala va fi fost dezvaluita, Keyhoe a încheiat capitolul relevant declarând ca el crede ca explicarea oficiala a fenomenului OZN „poate fi iminenta”.
La 30 iunie 1952, Walter Winchell – pe atunci un editorialist binecunoscut în America – a declarat ca oamenii de stiinta de la Observatorul Palomar, California, se presupune ca ar fi vazut o „nava spatiala” aterizata în desertul Mojave. Patru persoane au iesit afara, au aruncat o privire si au plecat din nou. El a declarat ca „Armata SUA ar putea anunta oficial acest lucru în toamna”.
În 1953, Edgar Plunkett, reprezentantul britanic al International Flying Saucer Bureau a scris urmatoarele în mesajul sau introductiv în numarul din ianuarie 1953 al buletinului informativ al lui Albert Bender „Space Review”: „Suntem în pragul unei descoperiri uluitoare? Eu cred ca da!”. Iar partea relevanta se încheie cu un apel catre membrii grupului „sa continue treaba buna si, mai presus de toate, sa nu fie dezamagiti, descurajati sau amagiti de ironiile si batjocurile asa-zisei majoritati ignorante”.
Ufologul american Albert K. Bender a sustinut ca în octombrie 1953 a fost vizitat de trei Men-In-Black, care l-au amenintat. El a afirmat, totodata ca a primit informatia ca guvernul SUA va dezvalui secretul OZN-urilor în 5 luni sau în 4 ani. Ufologul britanic Jerome Clark a comentat ca Bender s-a dovedit a fi „un profet cam slab”.
DAN D. FARCAS
Comentarii