În peisajul carstic din rezervatia Tsingy de Bemaraha din Madagascar, râul Manambolo a sculptat un canion impresionant si a dat nastere coltilor ascutiti de calcar care se ridica pâna la înaltimi maxime de 45 de metri.
Fara îndoiala, privelistea care taie rasuflarea si care pare desprinsa din lumi extraterestre este cea oferita de asa-numitele „Turnuri Tsingy”. O punte suspendata care traverseaza abisul stâncos constituie ocazia unei experiente atemporale, începuta în urma cu peste 200 de milioane de ani în urma.
Nu se poate merge descult!
Parcul National Tsingy de Bemaraha prezinta doua formatiuni geologice spectaculoase: Marele Tsingy si Micul Tsingy. Împreuna cu rezervatia naturala adiacenta, ansamblul de aproximativ 1575 km2 a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1990, dar pâna în anul 1998 întreaga regiune nu a fost accesibila publicului. „Tsingy” este un platou carstic, în care apele subterane au sapat în zonele înalte si au format pesteri si sisturi calcaroase.
Suprapunerea modelelor de eroziune verticala si orizontala a creat adevarate „paduri din ace de calcar”, un peisaj cu totul spectaculos. De altfel, cuvântul „tsingy”, care provine din limba malgasa, înseamna „locul unde nu se poate merge descult” (verbul malgas „mitsingitsingy” se traduce literal prin „a merge în vârful picioarelor”).
Pe lânga interesul sau geomorfologic, acest carst gazduieste, de asemenea, o fauna si o flora foarte bogate. Aici se gaseste unul dintre cele mai frumoase pavaje lapiaz (suprafata neregulata de piatra din roci carbonatice) din lume, iar amploarea eroziunii (dizolvare carstica) este impresionanta cu o diferenta de 20-30 de metri între fundul „canioanelor” si vârfurile cele mai înalte ale piscurilor ascutite.
Actiunea vântului creeaza taffoni, formatiuni suprapuse carstificarii, adevarate „cuiburi” de bacterii, ce favorizeaza dizolvarea carbonatilor. Pe traseul turistic se pot vedea si corali fosilizati, datând din Jurasicul mijlociu, precum si soluri rosii ori geometria rectilinie a „crevaselor”, care arata ca acestea au fost realizate prin largirea articulatiilor preexistente, în urma miscarilor tectonice anterioare.
Specii unice pe planeta
Supranumit „padurea de piatra”, acest sit gazduieste totusi foarte putina vegetatie si nu tocmai impresionanta prin dimensiunile sale. Una dintre explicatiile stiintifice vine de la geologi: formarea Tsingy a început cu aproximativ 200 de milioane de ani în urma, când straturile de calcit de pe fundul unei lagune formau un pat gros de calcar.
Activitatea tectonica ulterioara a ridicat calcarul si, pe masura ce nivelul marii a scazut în timpul perioadelor glaciare, a fost expus din ce în mai mult calcar. Eliberate de sub apa, sedimentele vechi au fost spalate de ploile musonice, care au modelat rocile moi si au lasat rocile mai dure în picioare.
În acest timp, apele subterane au sculptat pesteri sub suprafata, iar când tavanele acestora au cedat, între turnurile de stânca s-au format canioane relativ mici.
Aspectul pustiu, accidentat si arid al Tsingy vazut de pe vârf poate fi destul de înselator. Ai putea crede ca aceasta regiune este lipsita de flora si fauna. Surpriza este ca pesterile, canioanele si crapaturile sale gazduiesc o varietate spectaculoasa de animale si vegetatie.
Mai mult, aproximativ 85% din speciile care traiesc aici nu se gasesc nicaieri în lume, 47% fiind întâlnite exclusiv într-o zona denumita „a masivului”. Aproximativ 400 de specii de mamifere (lemurii sunt reprezentativi), pasari, reptile si amfibieni sunt enumerate în parc, alaturi de nu mai putin de 900 de plante originare de pe insula care cresc tot aici. Vegetatia, variind de la padure uscata de foioase pâna la pasuni vaste, arbusti si vita-de-vie de padure, abunda în nenumarate locuri din lantul muntos Tsingy.
Dincolo de granitele parcului national este o zona înca neexplorata care gazduieste specii necunoscute, astfel ca fiecare noua expeditie stiintifica aduce noi descoperiri!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii