In aprilie 2009 revista „New Scientist” publica un articol intitulat „Microundele ar putea dezamorsa bombe de la distanta”, in care se spune: „Arma suprema in arsenalul armatei americane ar putea fi un dispozitiv cu microunde ghidate laser, concepute pentru distrugerea explozivilor. Arma, numita sistem armament cu energie dirijata multimodal foloseste un laser de mare putere pentru ionizarea aerului, creand astfel un canal de plasma care actioneaza ca un ghid de unda pentru fluxul de microunde”. Pana acum astfel de canale au fost limitate la zeci de metri, dar armata considera ca este posibil sa se extinda distanta la un kilometru sau mai mult.
Aparatul ar putea distruge siguranta electronica a unui dispozitiv exploziv improvizat, cum ar fi o racheta ori o bomba artizanala, sau ar putea imobiliza un vehicul prin dezactivarea sistemului sau de aprindere. In viitor el ar putea permite, de asemenea socuri electrice impotriva oamenilor. Stirea a trezit – intr-un mod neasteptat – interesul celor ce se preocupa de formatiunile in lanurile de cereale. Se stie ca foarte multe dintre acestea sunt falsuri realizate de amatori de farse, dar la cele care par „autentice” s-a constatat ca tijele spicelor erau indoite ca si cand in punctul respectiv ar fi fost „fierte”, intr-o maniera pe care la ora actuala stim ca o pot realiza doar microundele. Nu cumva – se intreaba acum unii – aceste formatiuni au fost realizate cu dispozitivele experimentale ale armatei?
Respectatul astrofizician, informatician si ufolog Jaques Vallée a reamintit, la inceputul anului 2010, faptul ca publicase in numarul din septembrie 1991 al revistei New Age un articol in care sustinea ca formatiunile din lanuri ar putea fi create implicand dispozitive militare aeriene (nu din spatiu) folosind fascicule focalizate de microunde, cum ar fi un maser. Daca acum se scrie deschis despre astfel de dispozitive – spunea el – inseamna ca ele se testeaza de vreo treizeci de ani, ceea ce s-ar si potrivi cu data de la care s-a multiplicat acest gen de aparitii.
In replica, alti ufologi au subliniat ca Jean-Jacques Velasco, seful proiectelor oficiale franceze privind OZN-urile a emis o ipoteza similara inca din anii 80. In plus, pare neverosimil sa se pastreze un secret militar un timp atat de indelungat dar si mai neverosimil ca americanii sa-si testeze aceasta arma in Anglia, unde apar cele mai multe formatiuni. Vallée a replicat ca stia de teza lui Velasco, dar el adaugase la aceasta ipoteza unor platforme zburatoare, eventual teleghidate, care sa poarte deasupra campului dispozitivul laser. El a tinut apoi sa precizeze ca acum a readus in discutie subiectul doar in cadrul unui studiu sociologic, pentru a testa evantaiul reactiilor pe care le-ar provoca. El a tinut sa precizeze intr-o interventie ulterioara: „Nu am crezut ca ipoteza unor arme ar explica complet fenomenul cercurilor, cum n-o explica nici farsele facute de niste artisti, asa cum cred ca pot arata”.
In discutie a reparut si Doug Bower, autor (impreuna cu Dave Chorley, acum decedat) al primelor formatiuni contrafacute si date apoi in vileag. Doug a recunoscut ca nu mai are aceasta preocupare, dar si-a reamintit doua ciudatenii. O data, in timp ce lucra noaptea in camp, a fost ranit urat la cap de caderea unei bucati de gheata, plina de excremente, probabil scapata dintr-un avion, un accident bizar si extrem de putin probabil. Si mai straniu este ca ei proiectau, cu catva timp inainte, pe hartie, desenele pe care apoi le realizau in camp, or aceste desene au fost ulterior recunoscute drept simboluri traditionale ale indienilor Hopi sau ale unor aborigeni, fapt despre care cei doi nu aveau nicio cunostinta. Dough nu-si mai poate explica azi de unde ii veneau aceste imagini, adaugand: „E un pic de mister atasat la toate acestea… asta ma face sa ma simt ca si cum ar exista ceva ascuns pentru noi, ceva despre care nu avem nicio cunostinta”.
Au iesit la iveala si marturii noi despre vechimea fenomenului. Astfel, ufologii rusi care au intervenit in discutie, au aratat ca in cartea „Povesti populare rusesti” scrisa de I.P. Saharov si tiparita in 1885 la St. Petersburg, dar si intr-o lucrare in trei volume a lui A.N. Afanasiev, aparuta in 1866-69, ca si intr-o carte de S.V. Maximov din 1903, se fac trimiteri la cercuri misterioase care apar in lanurile de cereale sau in iarba. In mod curios, si faimosul MI5 a investigat in anii 1940-1943 un numar de astfel de formatii aparute pe campurile britanice, suspectand ca ar fi semne codificate pentru pilotii germani. Intre timp, aproape toti sunt de acord ca ipotezele extraterestra, spirituala, ori paranormala pentru aceste formatii desi nu pot fi dovedite, nu pot fi nici respinse.
DAN D. FARCAS
Comentarii