Desi zona cea mai fierbinte a ufologiei este la ora actuala in SUA, in triunghiul Congres-Pentagon-Structuri de informatii, nu uitam ca fenomenul OZN a preocupat in egala masura, decenii de-a randul, in ciuda tabuului afisat, si militarii din celelalte tari. In acest sens cred ca merita sa reamintim si cateva cazuri din fostul URSS, inclusiv de atitudinea unor conducatori militari fata de acest fenomen.
Iurii Andropov, sef al KGB (1967-1982), apoi conducator suprem al Uniunii Sovietice (1982-1984), a ordonat in 1978 demararea unui program numit „Investigarea fenomenelor aeriene si spatiale neidentificate, a originii lor posibile si a influentei asupra echipamentelor si a personalului”, inclus in planul de stat pe 1978, la capitolul „Cercetari in domeniul apararii”. Programul a fost impartit in doua parti: „Setka MO” al Ministerului Apararii, condusa de colonelul Boris Sokolov, si „Setka AN”, al Academiei de stiinte, condusa de Dr. Iulii Platov, un om de stiinta complet sceptic in privinta fenomenului OZN. In urmatorii 13 ani, au fost adunate circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. 90% din acestea puteau fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc., dar circa 300 de observatii au ramas inexplicabile, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare.
Recent au fost puse in circulatie, prin situl The Black Vault, rapoartele CIA privind documentele OZN care au fost facute publice, la inceputul anilor 90, in spatiul ex-sovietic. Astfel, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a publicat in numarul din 19 aprilie 1990 al ziarului Raboceaia Tribuna sinteza a peste o suta de observatii OZN, raportate de diferiti comandanti de unitati militare.
Lumini albe, intermitente
De pilda, sunt reproduse rapoartele unor piloti, din 21 martie 1990, din care rezum cateva mai jos. Locotenent-colonelul AA Semencenko, fiind in zbor in regiunea Pereslavl, a primit sarcina de a detecta si identifica o tinta aflata la o altitudine de 2.000 de metri. A localizat vizual tinta, desemnata prin doua lumini albe intermitente si a blocat radarul asupra obiectului, dupa ce s-a asigurat ca armele sale au fost oprite. Tinta nu a raspuns la solicitarea „identificare – prieten sau dusman”. In plus fata de obiect, trei sau patru avioane regulate mai puteau fi vazute pe ecran. Pilotul a trecut deasupra tintei. A vazut doar doua lumini albe intermitente stralucitoare si, foarte scurt, silueta tintei pe fundalul unui oras. Spunea ca a fost dificil sa-i determine natura, datorita iluminarii reduse.
In aceeasi seara au fost raportate OZN-uri in regiunile Pereslavl-Zalesski, Novoselie, Zagorsk, Iakovlevo, Plosevo, Dubki, Kablukovo, Priazino si Kirjah. In regiunea Pereslavl-Zalesski, „a aparut, la aproximativ 40 de kilometri, un obiect stralucitor cu lumini rosii, care se deplasa cu o viteza de cateva ori mai mare decat cea a unui avion. Un obiect stralucitor cu lumini albe si cu aceiasi parametri il urmarea. La 21.35 obiectul cu luminile rosii luminoase a disparut; apoi au existat aparitii si disparitii alternative ale celui de-al doilea obiect, cel cu lumini albe. La 21.59 s-a observat un avion. Obiectul se invartea cu mare viteza, apropiindu-se de avion. Apoi obiectul a disparut din campul de observatie si a aparut din nou in spatele si deasupra observatorului. La 22.03 a aparut un avion de vanatoare. In timp ce se apropia de obiect, acesta din urma a disparut.
Capitanul V. Birin raporta: „Obiectul arata ca un disc cu doua lumini foarte stralucitoare asezate pe margine. Diametrul sau era de aproximativ 100-200 metri, judecand dupa luminile stralucitoare. O lumina mai putin intensa, care arata ca un hublou, se vedea intre cele doua lumini stralucitoare. Dupa ce obiectul s-a retras, a ramas o lumina rosie cu intensitate medie. Cu cat luminile laterale stralucitoare clipeau mai des, cu atat era mai rapida viteza OZN-ului si vice versa”. Martorul a anexat si un desen al acestuia. Capitanul V. Ivcenko, capitanul N. Pilatov si capitanul I. Lapin au dat si ei descrieri detaliate, reproduse in articol. In raport este inclusa si o fotografie cu expunere de 4-5 secunde, astfel incat luminile intermitente apar pe pelicula de mai multe ori.
Raportul se incheie cu comentariile generalului colonel Maltev: „Nu sunt specialist in OZN-uri si, prin urmare, nu pot decat sa corelez datele si sa-mi exprim propria opinie”. Dupa ce rezuma descrierile, el mentioneaza ca „Miscarea OZN-ului nu a fost insotita de niciun fel de sunet si s-a remarcat prin manevrabilitatea sa uimitoare. Se parea ca OZN-ul era complet lipsit de inertie. Cu alte cuvinte, cumva „se intelegea” cu gravitatia. In prezent, aparatele terestre cu greu ar putea avea astfel de capacitati. Obiectul a fost observat ca un „bip” radar pe ecranele radar ale aeronavelor si pe ecranele unitatilor electronice de supraveghere. La o statie de urmarire nu a fost realizata nicio observatie.
Intr-o nota de editor, Rabochaya Tribuna apreciaza documentele generalului Maltev drept „o confirmare substantiala” a faptului ca OZN-urile, pilotate de fiinte inteligente de un fel oarecare, au vizitat URSS.
Inca in numarul din 15 aprilie, Rabochaya Tribuna a publicat un raport al maiorului V. Stroinetski, care a declarat ca el si alte cateva sute de martori au observat in mod repetat, pe autostrada Iaroslavl, OZN-uri, dintre care multe „aratau ca o mare cutie triunghiulara de lapte”. Obiectele zburau la altitudini pe care Stroinetski le-a estimat la 500-800 de metri. Se spune ca uneori intregul corp al obiectului „scanteia” cu iluminare, in timp ce alteori aceasta iluminare disparea, dupa care obiectele „sclipeau si deveneau irizate cu lumini de diferite culori”. El a spus ca obiectele pot zbura cu viteze foarte mari, pot face opriri bruste in aer sau pot devia brusc intr-o directie laterala liniei de zbor. Cu cat frecventa si luminozitatea fulgerarilor erau mai mari, cu atat mai mare era viteza OZN-urilor.
Publicatia a comentat, ca raspuns la cei care sustin ipoteza ca OZN-urile sunt legate de fenomenele atmosferice, ca evenimentele care au avut loc de-a lungul autostrazii Iaroslavl au demonstrat o miscare ordonata, iar luminile obiectului erau ferm fixate una fata de alta, in timp ce fenomenele atmosferice sunt marcate de haos.
Urmatoarele paragrafe din documentul CIA descriu faptul ca numarul din 11 aprilie al ziarului Sovetskaia Rossia a relatat conferinta de presa din Belgia, organizata de generalul (pe atunci colonelul) Wilfried De Brouwer, in urma valului de observatii ale unor OZN-uri triunghiulare in noaptea de 30-31 martie 1990. Sunt reproduse si alte cateva dintre numeroasele articole din ziare si jurnale sovietice despre OZN-uri care au aparut in acele luni.
Natura fenomenelor
In primii ani 1990, mai multi reporteri rusi si americani (intre care Bryan Gresh si George Knapp) au reusit sa intervieveze ofiteri militari, piloti si fosti agenti KGB asupra observatiilor OZN. In acest context, un articol al reporterului de investigatie Antonio Huneeus citeaza cateva declaratii oficiale. Intre ele au existat si luari de pozitie pentru a reduce optimismul pro-OZN. Gazeta literara, a publicat un lung interviu cu viceministrul apararii sovietic de atunci, generalul Ivan Tretiak, care detinea si functia de comandant-sef al fortelor de aparare aeriana. Chiar la inceputul conversatiei cu reporterul Oleg Moroz, generalul Tretiak a remarcat ca „interesul oamenilor pentru fenomenele numite OZN este de inteles. Dar natura acestor fenomene nu este inca deloc clara. Cel mai important, nu s-a dovedit ca sunt de origine artificiala, ca sunt un produs al activitatii intelectuale a unei civilizatii extraterestre… E adevarat, nu au fost gasite inca explicatii convingatoare pentru toate OZN-urile care au fost observate… cunoasterea noastra actuala a lumii materiale din jurul nostru este departe de a fi completa. In orice caz, cred ca este prematur sa vorbim despre orice nava spatiala interplanetara care invadeaza spatiul aerian al tarii si incalca astfel suveranitatea acesteia.”
Generalul cosmonaut Pavel R. Popovici, de doua ori erou al Uniunii Sovietice, a primit in septembrie 1991 un pachet de documente OZN declasificate de la KGB, 124 de pagini de rapoarte ale unor martori oculari (multe relatari scrise de mana de catre militari), transcrieri ale comunicatiilor radio intre piloti si turnuri de control, schite de obiecte vazute etc., colectate intre 1985 si 1989.
Pavel Popovici declara in 1991: „Rapoartele despre intalnirile pilotilor cu obiecte zburatoare necunoscute nu trebuie ignorate. Astazi cunoastem multe observatii raportate. Este timpul sa ne aplecam adanc asupra problemei. Nu are sens sa ne ascundem capul in nisip ca un strut si sa negam pur si simplu totul”.
DAN D. FARCAS
Comentarii