O fata a gasit – conform declaratiilor ei – într-o mina abandonata din Mexic, la 100 de mile sud-vest de orasul Chihuahua, în jurul anului 1930, doua schelete. Primul al unei femei normale, al doilea al unei „starpituri”, aparent un copil, cu capul si membrele diforme. Dar craniul acestuia din urma era aproape tot atat de mare ca cel al persoanei adulte… Dupa un timp fata a pastrat doar craniile, pe care, la începutul anilor nouazeci, putin timp înainte sa moara, le-a încredintat sotilor Ray si Melanie Young din El Paso, Texas, de la care ramasitele au ajuns la Lloyd Pye, autor a mai multor carti si articole argumentand interventia unei inteligente nepamantene în evolutia omenirii. Acesta s-a întrebat desigur daca nu cumva craniul apartinea unui extraterestru sau unui hibrid.
Studierea straniului obiect a fost încredintata unui proiect numit „Starchild”. Primele cercetari au fost efectuate de mai multi specialisti din S.U.A. si Canada: antropologi, legisti, directori ai unor institute sau spitale. Mai multe laboratoare independente, inclusiv din Anglia, au determinat, prin metoda Carbon 14, ca varsta ramasitelor era de 900-40 de ani. Craniul, estimat a fi al unui copil de 5 ani, prezenta multe anomalii: pe langa dimensiunea si forma neobisnuita, insertia cu gatul era mai în fata ca la om, gatul însusi fiind probabil de doua ori mai subtire. Capacitatea craniana era de 1600 centimetri cubi, în timp ce a unui adult normal este de 1400; greutatea craniului era în schimb de numai vreo 400 de grame, în timp ce cea a unui adult este de peste 1000 de grame. Nu existau sinusuri frontale.
Orbitele ochilor erau putin adanci, cu canalul nervului optic situat la baza cavitatii, nu în spatele ei cum e normal. S-a aflat ca desi osul era de doua ori mai subtire ca cel obisnuit la om, el s-a dovedit mult mai dur si mult mai rezistent la taiere decat acesta. Un produs care dizolva osul omenesc în cateva zile nu a reusit sa dizolve un fragment din misteriosul craniu nici dupa zece saptamani; dar adaugandu-se un detergent la solvent, în mod neasteptat fragmentul s-a transformat, în cateva ore, într-un strat de mal depus pe fundul vasului. O alta bucata, lasata doar în solventul uzual nu se dizolvase complet nici dupa noua luni.
Testul ADN, efectuat pe doua esantioane, într-un laborator de medicina legala din Vancouver, a reusit sa identifice cromozomii (standard) X si Y, ceea ce dovedea ca posesorul craniului era de rasa umana si de sex masculin, avand ambii parinti de rasa umana. Este adevarat însa ca deocamdata nu s-au obtinut cantitati concludente de ADN din cromozomul Y pentru mai multe detalii. Pe baza ADN-ului mitocondrial, s-a mai determinat ca copilul apartinea haplogrupului C iar femeia haplogrupului A. Ambele haplotipuri sunt caracteristice nativilor americani, dar femeia nu putea fi mama copilului.
Ca explicatii pentru stranietatea formei craniului s-au propus: deformarea artificiala (practicata la unele triburi) sau hidrocefalia, propuneri care au fost însa excluse prin atente examinari, anatomice, cu raze X si cu tomograful. S-au avansat si alte ipoteze: progeria (îmbatranire precoce), sindromul Crouzon etc. Ar mai trebui efectuate în acest sens cercetari suplimentare în viitor; din pacate, analizele mai delicate necesita fonduri, pe care proiectul le-a obtinut foarte greu si în cantitati deocamdata insuficiente.
Ceea ce se stie cu certitudine este ca ramasitele au generat un interes crescut din partea celor pasionati de vizitele unor fiinte nepamantene. Cu totii afirma ca s-ar putea ca totusi acest craniu sa apartina unui extraterestru sau unui hibrid fabricat de ei, prin inginerie genetica. Drept argumente s-au adus marea asemanare cu reprezentarile binecunoscute ale „omuletilor cenusii”, ca si unicitatea formei, grosimii, densitatii si duritatii osului. Desigur cel mai activ dintre sustinatorii acestor idei este Lloyd Pye, autor al unor conferinte filmate care pot fi gasite pe internet, dar si al unui best-seller despre evolutia omului, intitulat: „Everything You Know Is Wrong”.
DAN D. FARCAS
Comentarii