Am relatat in episodul precedent ca Ruben Gallego, reprezentant democrat din Arizona, veteran al razboiului din Irak, care prezideaza Subcomisia pentru Informatii si Operatiuni Speciale pentru Serviciile Armate, a promovat in Camera reprezentantilor, in cursul lunii septembrie 2021, ca parte a Legii de autorizare a apararii nationale, un text care impune crearea unui birou permanent in subordinea directa a secretarului Apararii pentru a supraveghea „raportarea la timp si consecventa” a ceea ce armata numeste „fenomene aeriene neidentificate” (UAP).
Noul birou, care ar inlocui grupul operativ „UAP Task Force” creat in 2020, ar urma sa fie infiintat in termen de 180 de zile si ar urma sa comunice Congresului, cel putin o data pe an, ceea ce a aflat. Sarcina sa principala urma sa fie „sa sincronizeze si sa standardizeze colectarea, raportarea si analiza incidentelor cu privire la fenomene aeriene neidentificate in cadrul Departamentului Apararii”, conform prevederilor legale.
Biroul ar urma sa dezvolte „procese si proceduri pentru a se asigura ca astfel de incidente (OZN) din fiecare departament militar sunt raportate si incorporate intr-un depozit centralizat”. Este vorba de date culese printr-o varietate de instrumente de colectare a informatiilor, inclusiv sateliti, interceptari electronice si spioni umani. Armata ar trebui sa incerce sa determine daca UAP-urile au legaturi cu adversari straini, inclusiv „actori nestatali” si daca acestia ar putea reprezenta o amenintare.
Noul birou din cadrul Biroului Secretarului Apararii, prevazut a fi infiintat in proiectul de lege al Congresului SUA pentru viitorul Act de autorizare a apararii nationale, in anul fiscal 2022, urma sa ofere: „o evaluare a oricarei activitati referitoare la fenomene aeriene neidentificate care pot fi atribuite unuia sau mai multor guverne straine adversare… Identificarea oricaror incidente sau modele privind fenomenele aeriene neidentificate care indica ca un potential guvern strain adversar ar fi realizat o capacitate aerospatiala revolutionara.”
Raport clasificat
Nu uitam ca Raportul UAP din iunie mai preciza ca „incidentele documentate in ultimele doua decenii nu au provenit din nicio tehnologie militara americana sau alta tehnologie avansata a guvernului SUA.” Acest fapt a eliminat posibilitatea ca pilotii Marinei care au raportat ca au vazut avioane inexplicabile sa fi intalnit programe pe care guvernul SUA a vrut sa le pastreze secrete.
McGwire, profesor adjunct la Virginia Tech, fost om de stiinta sef la Centrul Hume si fondator al companiei Hawkeye 360, posesor al unor autorizatii de securitate, a declarat pentru Spaced Out Radio ca a aflat, de la persoane care au fost la sedinta Consiliului de Securitate Nationala ca inregistrarile cu OZN-uri care li s-au prezentat, 14 videoclipuri, „au fost 40 de minute de filme stiintifico-fantastice; am fost cu totii uluiti”. In plus, au fost 70 de pagini ale unui raport complet clasificat. Doar putine persoane, din comisiile Congresului si ale Casei Albe le-au vazut. In conditiile acestea, in care majoritatea parlamentarilor raman in intuneric, cel putin oficial, unii analisti si-au pus problema ca legea privind UAP nu avea mari sanse sa fie bine primita de cei 535 de membri ai Congresului, 100 din Senatul SUA si 435 din Camera Reprezentantilor din SUA. Se estima ca doar aproximativ 75 de parlamentari au fost informati cu raportul clasificat. Ceea ce insemna ca 85% dintre membrii Congresului nu au vazut videoclipurile de inalta rezolutie, fotografiile si datele senzorilor insotitori.
Este absurd ca parlamentarii care fac parte din comisiile de informatii mentionate mai sus sa fi ajuns la concluzia ca ceea ce au vazut sunt tehnologii straine adverse. Daca adversarii Americii ar avea acces la o asemenea tehnologie, acest fapt ar constitui cel mai mare esec de informatii din istoria SUA.
Analistii au remarcat ca proiectul actului de autorizare a apararii nationale nu include nicio referire la incursiunile fenomenelor aeriene neidentificate in amplasamentele nucleare. Robert Hastings, care a scris cartea „OZN-uri si armele nucleare” si a intervievat in acest scop mai mult de 150 de militari, a spus ca: „ofiteri de lansare a rachetelor nucleare, ofiteri de tintire a rachetelor nucleare, personal de intretinere, agenti de securitate care au pazit instalatiile de arme nucleare, toti acesti indivizi, mi-au spus pe banda audio sau video ca, de fapt, OZN-urile ne-au monitorizat in mod regulat armele nucleare, inca cu zeci de ani in urma.”
Programul de arme nucleare este o sursa continua de interes pentru cineva care poseda o tehnologie superioara. In mod semnificativ, activitatea OZN raportata transcende ocazional simpla supraveghere si pare sa implice interferente directe si fara ambiguitate cu sistemele de arme strategice. Aceste informatii – se intrebau analistii – ar trebui sa fie in raportul clasificat UAPTF si nu apar nici in legislatia NDAA (National Defense Authorization Act for Fiscal Year 2022), de ce?
In plus, exista mii de documente istorice despre OZN-uri care sunt ignorate in prezent de Congres. Multi au vazut aeronave similare, cu fotografii si videoclipuri care prezinta aceleasi manevre care sfideaza gravitatia, asa cum spun astazi martorii piloti navali americani: „Unele UAP pareau sa ramana stationare in ciuda vantului, sa se miste impotriva vantului, sa manevreze brusc sau sa se miste cu o viteza considerabila, fara mijloace de propulsie vizibile.” In mod clar, adversarii Americii nu ar fi putut dezvolta, cu mai bine de 50 de ani in urma, tehnologia pe care o vedem astazi. Realitatea tragica – subliniaza comentatorii – este ca Guvernul SUA si CIA au creat si perpetuat un stigmat in jurul OZN-urilor cu decenii in urma, stigmat care a reusit sa patrunda adanc in psihicul oamenilor. Acest lucru a fost apoi intarit de concluziile eronate trase din asa numitul Project Blue Book. Intrebarile martorilor privind lucruri iesite din comun au suportat, in loc de raspuns, ridicolul si persecutia care au servit drept avertisment pentru cei care ar fi indraznit sa-i urmeze.
Si in Raportul preliminar al UAP scria ca: „Relatarile aviatorilor din comunitatea operationala, ca si analistii din armata si comunitatea de informatii descriu dispretul asociat cu observarea UAP, cu raportarea acesteia sau cu in-cercarea de a discuta cu colegii. Desi efectele acestor stigmate s-au diminuat recent, pe masura ce membrii seniori ai comunitatilor stiintifice, politice, militare si de informatii se angajeaza serios pe acest subiect in public, riscul asupra reputatiei poate tine multi observatori tacuti, complicand urmarirea stiintifica a subiectului.”
Ingrijorare crescanda
Prejudecatile si teama, perpetuate de acest stigmat, exista si astazi in Congres, mai ales la parlamentari care nu au vazut raportul clasificat. Iar niste legislatori care nu au fost informati nu pot elabora o legislatie semnificativa cu privire la informatiile pe care nu le detin.
Legislatia in curs de elaborare, care urma sa fie cuprinsa in NDAA – scriau analistii – reflecta aceasta incongruenta. Exista deja o mare ingrijorare in randul multor persoane din SUA ca chinezii au trecut inaintea Statelor Unite in ceea ce priveste resursele pe care le aloca pentru a investiga si a intelege fenomenele neidentificate. S-a ajuns la punctul in care Congresul dauneaza de fapt intereselor americane ascunzandu-se, de zeci de ani, in spatele unui secret care a iesit deja pe jumatate din sac.
Exista in acest caz o dilema politica. O recunoastere deschisa ar insemna sinucideri politice, de pilda pentru fostii presedinti care au preluat zeci de ani de inselaciune publica privind OZN-urile, ca si pentru partidele lor. Cu toate acestea, amenintarea resimtita de Pentagon din partea UAP ofera acoperire politica pentru a incepe o conversatie. Dar fostii presedinti ar putea spune ca nu au fost informati despre OZN-uri, deoarece fenomenul nu era considerat o problema de securitate. Nu a existat niciodata – pana acum – o administratie in care Pentagonul sa fi declarat oficial ca OZN-urile reprezinta o amenintare pentru securitatea SUA.
Actualul presedinte a vazut insa raportul clasificat si a fost informat, prin documentele top secret ale Pentagonului, despre UAP ca o chestiune de securitate nationala, negarea plauzibila fiind exclusa. Informatiile existente in programele secrete ale Pentagonului vor fi in curand sintetizate si analizate in noul birou UAP. Analistii comentau ca membrii Congresului vor afla atunci ca incursiunile UAP nu pot fi atribuite, toate, doar adversarilor straini sau unor cauze banale si ca aparatul de informatii al SUA, aflat sub controlul Pentagonului, a ascuns realitatea OZN-urilor timp de decenii.
DAN D. FARCAS
Comentarii