Cercetatorii incearca deseori sa imite natura, dar de cele mai multe ori exemplele oferite de natura sunt cele care ii uimesc pe oamenii de stiinta.
De la armatele de insecte clonate, pasaje subacvatice secrete si broaste canibale, balene care folosesc tactici de lupta superioare si tardigradele cuantice, 2021 a fost un an in care lumea naturala i-a socat pe cercetatori, iar in cateva randuri i-a descumpanit de-a dreptul. LiveScience a alcatuit o lista cu cateva dintre cele ma uimitoare exemple.
O armata de clone nemuritoare
Exista o specie de albine care reuseste sa isi creeze propria armata de clone nemuritoare, care a atras atentia cercetatorilor din motive lesne de inteles: aceasta posibilitate ar putea fi folosita de oameni pentru armatele de roboti dotati cu Inteligenta Artificiala (IA), despre care se tot vorbeste de cativa ani.
Printr-o intamplare genetica ciudata, pe care cercetatorii n-au reusit s-o explice deocamdata, aceasta specie de albine si-a creat propria sa armata de exemplare perfect identice, este ceea ce dezvaluia un studiu publicat vara trecuta in publicatia Proceedings of the Royal Society B.
Se stia ca lucratorii unor specii de insecte sociale, cum ar fi furnicile, albinele si viespile, se pot reproduce prin partenogeneza sau reproducere asexuata. Numai ca acest proces duce la o pierdere permanenta a materialului genetic. O mutatie genetica a permis albinelor din Capul Bunei Sperante (Apis mellifera capensis) sa se reproduca asexuat fara a pierde niciun material genetic, dar distrugand insa cuibul albinelor-gazda.
Pe scurt, una sau mai multe albine A. Capensis intra in familiile de albine vecine. Ce este curios este felul in care ele pot sa insele paza si sistemul de aparare al stupului. O data ajunse in stup, aceste albine A. Capensis depun oua pe care familia de albine gazda le hraneste preferential si incet-incet pun stapanire pe familie. Experimente facute au aratat ca regina familiei dispare in cateva zile (1-15), doar intr-un singur caz ea a rezistat 50 de zile. In 56-105 zile de la introducere, albina Capensis a inlocuit familia-gazda.
Cercetari relativ recente aratau ca atunci cand este introdus intr-o familie de albine europene, de pilda, puiet de A. Capensis inca din stadiul de larve, acest puiet este hranit mai abundent, cumva asemanator cu larvele de matca din botce. Astfel si albinele rezultate au caracterele de lucratoare diminuate si capata unele caractere de matca. Foarte interesant ca aceste larve sunt hranite de albinele din alte specii (fie europene, fie Scutellata) mai bine decat ar fi ingrijite intr-o familie din specia lor!
Explicatia oferita de specialisti ar fi ca acest lucru este posibil datorita unor hormoni secretati de larve, care determina albinele doice sa le hraneasca mai mult.
Acestea sunt faptele, dar cercetatorii incearca sa afle cum poate fi activata si oprita gena responsabila pentru aceasta abilitate infinita de clonare si in ce moment stupii parazitati de armatele clonelor ajung sa se prabuseasca.
Iepuri-arheologi
O descoperire extraordinara a avut loc anul trecut pe insula Skokholm din apropierea coastei Tarii Galilor (Marea Britania): obiecte din epoca de fier si de bronz, comori de nepretuit, aduse la lumina nu de sapaturi arheologice de specialitate, ci de o specie de iepuri care cresc pe insula, dupa cum scrie LiveScience. Echipa de arheologi care a investigat locul a anuntat ca este vorba despre o unealta veche de 9.000 de ani din epoca de piatra si de o piesa de ceramica, veche de 3.750 de ani, probabil un fragment dintr-o urna sparta din epoca bronzului, potrivit Wildlife Trust of South and West Wales, care administreaza insula Skokholm.
Arheologii au mai descoperit si in trecut obiecte similare pe continentul Regatului Unit, dar aceste noi descoperiri sunt primele de acest fel pe insula Skokholm si indica faptul ca oamenii au trait acolo, sau au trecut pe acolo, cu mii de ani in urma.
Insula, care se afla la aproximativ 3 kilometri departare de coasta Pembrokeshire, un comitat din sud-vestul Tarii Galilor, este cunoscuta pentru zecile de mii de pasari marine care cuibaresc acolo in lunile de primavara si de vara. Frumusetea sa naturala si fauna salbatica
i-au adus denumirea de „Insula Viselor”.
Descoperirile arheologice realizate de-a lungul anilor au scos la iveala dovezi ale unor oameni preistorici care au trait pe aceasta insula, dar despre ei nu se stie mare lucru. Ce se stie cu exactitate este doar faptul ca incepand cu anul 1324, insula Skokholm a devenit o ferma de iepuri pentru urmatorii 200 de ani – o practica comuna pe insula la acea vreme, potrivit Wildlife Trust. Se pare ca unii dintre urmasii acestor iepuri au facut sapaturile care au dus la cele mai recente descoperiri, deoarece lucratorii de la Wildlife Trust au fost cei care au gasit obiectele amintite chiar langa aceste gropi de iepuri de pe insula Skokholm. Gardienii Richard Brown si Giselle Eagle, care monitorizeaza insula, inchisa deocamdata din cauza pandemiei, au gasit mai intai obiectul neted, de forma ovala din epoca de piatra. Intr-o postare pe blog, ei au descris-o drept „o pietricica cu aspect interesant. Cei doi au trimis fotografii ale pietricelei prin e-mail lui Toby Driver, un arheolog de la Comisia Regala din Tara Galilor, care la randul sau a contactat expertul in scule de piatra preistorice, Andrew David. De indata ce a vazut imaginile, David a stiut ca piatra era o descoperire semnificativa. „Fotografiile erau in mod clar ale unei «pietrisuri tesite» din mezoliticul tarziu (epoca mijlocie a pietrei), un instrument despre care se crede ca a fost folosit in sarcini precum pregatirea pieilor de foca pentru fabricarea ambarcatiunilor imbracate cu piele. sau pentru procesarea alimentelor, cum ar fi crustaceele, in randul comunitatilor de vanatori-culegatori cu aproximativ 6.000-9.000 de ani in urma”, a scris David intr-un e-mail.
„Desi aceste tipuri de instrumente sunt bine cunoscute si pe siturile de coasta din Pembrokeshire si Cornwall, de asemenea ca si in Scotia si nordul Frantei, acesta este primul exemplu de la Skokholm si prima dovada ferma ca insula a fost locuita in mezoliticul tarziu”, a adaugat David.
La doar cateva zile mai tarziu, Brown si Eagle au gasit un alt obiect, de data aceasta un fragment de ceramica, in apropierea intrarii in galeria sapata de iepuri. Fragmentul de ceramica provenea dintr-un vas cu pereti grosi care fusese decorat cu linii incizate in jurul varfului sau, este de parere Jody Deacon, de la Muzeul National din Wales. „Un vas, probabil o urna timpurie din epoca bronzului, un recipient asociat cu inmormantarile prin incinerare”, care dateaza undeva intre 2.100 si 1.750 i.e.n., dupa cum estima Deacon.
Mortii erau adesea incinerati si ingropati in urne in vestul Tarii Galilor la acea vreme, „dar aceasta este prima dovada a unei astfel de urne in insula Skokholm sau in oricare dintre insulele aflate la vest de Pembrokeshire”, mai spunea Deacon.
Acum, datorita acestor descoperiri asistate de iepuri, Comisia Regala Tara Galilor intentioneaza sa demareze o serie de sapaturi arheologice pe insula Skokholm, asta si datorita faptului ca se banuieste existenta unei „movile funerare din timpul epocii de bronz timpurie construita peste un asezamant de vanatori-culegatori din Epoca de Piatra mijlocie, pe unde si-au facut galerii iepurii”, declara Driver. „Este un loc adapostit, unde se afla acum cabana insulei si este clar acolo de milenii.”
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii