Ufologul australian Paul Dean, despre care am amintit si saptamana trecuta, a devenit, in ultimii 20 de ani, expert in ceea ce priveste asa-numitele „fisiere OZN guvernamentale”. De pilda, actiunile sale, incepute cu 5 ani in urma, au avut un rol esential in a determina guvernul australian sa faca publice fisiere clasificate si necunoscute inainte ale Fortelor Aeriene Regale Australiene, ale Serviciilor Aeriene Australiene, ale Biroului australian pentru siguranta Transporturilor si ale Arhivelor Nationale ale Australiei.
Dean si echipa sa au folosit Legea privind libertatea informarii pentru a obtine acces la fisiere anterior clasificate si din alte tari. El a adunat astfel un total de 240.000 de pagini de inregistrari guvernamentale legate de OZN-uri din intreaga lume, plus peste un milion de pagini de inregistrari de OZN-uri non-guvernamentale, inclusiv carti, buletine, monografii, articole de ziar, studii de caz, scrisori, articole de reviste si materiale audiovizuale. Printre descoperirile sale recente se includ inregistrarile OZN create in timpul razboiului din Vietnam. El crede, in continuare, ca exista sute de mii de inregistrari privind OZN-urile, care sunt inca detinute de diverse compartimente ale guvernului american, ca si de alte guverne.
Interes activ
In iulie 2017, Paul Dean a publicat un amplu material privind faptul ca guvernul Noii Zeelande detine inca o cantitate masiva de fisiere OZN care nu au fost facute publice. El rememora ca, in 1985, ufologul Timothy Good a cerut generalului maior Ewan Jamieson, seful Statului Major al Fortelor Aeriene din Noua Zeelanda, sa precizeze pozitia oficiala a armatei Noii Zeelande in privinta OZN-urilor. Intr-o replica din 6 septembrie 1985, locotenent colonelul S.D. White a raspuns, in numele lui Ewan Jamieson, scriind: „Ministerul Apararii din Noua Zeelanda nu este insarcinat cu nicio responsabilitate formala pentru investigarea OZN-urilor… Si nu este nici vreun alt departament guvernamental. Cu toate acestea, Ministerul are un interes activ fata de toate aceste rapoarte si, in limitele resurselor sale, efectueaza investigatii dupa cum este necesar”.
Dean califica aceasta declaratie oficiala ca fiind „oarecum inselatoare”. El a accesat, in martie 2017, Arhivele nationale ale Noii Zeelande, introducand, intr-un motor de cautare, cuvintele cheie: „obiect zburator neidentificat”, „OZN”, „obiecte zburatoare neidentificate”, „OZN-uri” (UFOs), „obiect necunoscut”, „obiecte necunoscute”, „farfurii zburatoare” si altele asemenea. A obtinut astfel un numar surprinzator de mare de rezultate. Intre acestea, erau multe fisiere deja facute publice, dar si un sir de fisiere necunoscute pana acum, intre care unele cu acces public „restrictionat” pentru mai multe decenii, parte din ele deja cunoscute de ufologi. In decembrie 2010, prin munca hotarata a lui Susan Hansen, directoarea organizatiei „UFO Focus New Zealand Research Network”, Fortele de Aparare ale Noii Zeelande (NZDF) au facut publice anumite fisiere, referitoare la OZN-uri, care fusesera clasificate anterior. Hansen a lucrat timp de paisprezece luni, impreuna cu generalul locotenent Jerry Mateparae, seful NZDF, pentru colectarea, declasificarea si eliberarea in public a fisierelor respective, dintre care unele au chiar si varsta de aproape saizeci de ani.
In cele din urma, pe 22 decembrie 2010, NZDF a pus la dispozitia publicului noua dosare, care insumau 2101 de pagini. Unele dintre aceste materiale erau „redactate”, in vederea desecretizarii, prin urmare, multe detalii nu erau vizibile. Majoritatea rapoartelor OZN au valoare variabila, fiind facute de civili din Noua Zeelanda, ori prezentand anchete generale privind pozitia oficiala a guvernului Noua Zeelanda asupra problemei OZN. Multe documente reprezinta corespondenta si ancheta guvernamentala interna. O parte din materiale a fost generata de Ministerul Apararii, ori de entitati precum directorul aviatiei civile, filiala aviatiei civile, departamentul aerian, ministrul aviatiei civile, controlul traficului aerian, Ministerul Transporturilor, directorul general al Departamentului de Cercetare Stiintifica si Industriala, Biroul Comun de Informatii, politie, Serviciul Meteorologic din Noua Zeelanda, Observatorul astronomic Carter etc. Aceasta dovedeste diversitatea entitatilor implicate in problematica OZN.
In Arhivele Noii Zealande unele fisiere pot fi accesate de oricine, altele sunt listate ca fiind cu „acces restrictionat” sau cu mentiunea „pot fi aplicate restrictii”. La acestea se specifica si o data de expirare a restrictiilor.
Paul Dean a descoperit, intre altele, un fisier necunoscut inainte, care putea fi facut public deja in 2010, intitulat „Spionaj – Aparare – Observatii neidentificate”, cu cazuri intamplate in intervalul de date 1963-1976. Metadatele fisierului nu dadeau niciun indiciu cu privire la provenienta sa. Dar, intre altele, documentul este o dovada ca NZDF nu a eliberat toate fisierele OZN in 2010.
Un alt dosar, nici el cunoscut inainte, dar cu „acces deschis”, este intitulat „Afaceri politice – Spatiul cosmic – Obiecte zburatoare neidentificate (OZN-uri)”, provenind de la sediul central al Ministerului Afacerilor Externe si al Comertului din Noua Zeelanda; cazurile sunt din intervalul dintre 1977 si 1982. Agentiile atmosferice si meteorologice din Noua Zeelanda au avut si ele dosare legate de OZN-uri. Unul, cu acces deschis, este intitulat „Oficiul Meteorologic: Cercetare: Obiecte meteorologice neidentificate”. Dosarul este interesant, deoarece este o evaluare a problemei OZN facuta de oameni de stiinta competenti, ceea ce este evident un fapt pozitiv. Dar exista si alte dosare OZN provenind de la serviciile meteorologice. Unele ar putea proveni din colaborarea cu aviatorii pentru care s-au asigurat servicii meteo, ca si din colaborarea cu serviciile meteorologice din Australia.
Informatii interesante privind fenomene aeriene inexplicabile sunt continute si in cateva dintre dosarele deja desecretizate. Un astfel de caz este cel numit „Luminile Kaikoura”, care se refera la o serie de ob-servatii OZN care au avut loc in decembrie 1978, deasupra lantului de munti Kaikoura din nord-estul insulei de sud a Noii Zeelande. Primul contact cu fenomenul s-a realizat pe data de 21 decembrie, cand echipajul unei aeronave de marfa a companiei „Safe Air Ltd” a inceput sa vada lumini ciudate in jurul avionului lor. Pilotii au descris o parte dintre lumini ca avand dimensiunile unei case, altele fiind mici, cu o stralucire ascutita. Intrusii au aparut si pe radarul de control al traficului aerian din Wellington, ca si pe radarul de la bordul aeronavei.
Lumini reflectate?
La 30 decembrie 1978, un echipaj de televiziune din Australia a vrut sa realizeze un film despre aceste observatii OZN. Pentru a recrea atmosfera din avion, ei s-au imbarcat intr-un zbor catre Christchurch. La un moment dat, cinci persoane aflate pe puntea de pilotaj au observat, din nou, timp de cateva minute, lumini neidentificate. Acestea au fost urmarite si de controlorii de trafic aerian din Wellington si au fost filmate in culori de catre echipajul de televiziune. Se pare ca un obiect a insotit aeronava pana aproape de aterizare. Apoi, avionul a decolat, cu acelasi echipaj de televiziune, aflat inca la bord, indreptandu-se spre Blenheim. Cand aeronava a ajuns la o altitudine de aproximativ 600 de metri, a intalnit un glob gigantic, luminos, care s-a pozitionat in dreptul varfului aripii avionului si a ramas asa timp de aproape un sfert de ora, in timp ce era filmat, privit, urmarit pe radarul aeronavei si descris de martori pe o inregistrare audio realizata de echipajul TV.
In ciuda celor de mai sus, ulterior, Ministerul Apararii din Noua Zeelanda a spus ca ceea ce s-a observat au fost probabil lumini, reflectate de nori, provenind de la trenuri, masini, ori de la pescadoare de calamari. Sau, in unele cazuri, au fost poate meteoriti ori planeta Venus…
In Arhiva exista si fisiere ale politiei. Acestea – speculeaza Dean – s-ar putea referi la acele misterioase „bile de spatiu” metalice, recuperate de agricultorii din apropierea orasului Ashburton, pe coasta de est a insulei de sud a Noii Zeelande, la inceputul anului 1972. In cele din urma, obiectele s-au dovedit a fi rezervoare de gaz sub presiune, din aliaj de titan, de la misiunea spatiala Kosmos 482.
Dean este convins ca, dincolo de dosarele pe care le-a gasit, ar putea exista si multe alte materiale OZN pastrate de guvernul Noii Zeelande, care nu sunt accesibile cercetatorilor. Ca si in alte tari, inregistrarile OZN importante ar putea fi incluse in fisiere non-OZN sau pastrate in arhive ultrasecrete.
DAN D. FARCAS
Comentarii