Forte abstracte imateriale

    
     Una dintre obsesiile acestui sfârsit de mileniu, obsesii care circula atât în lumea stiintei, cât si în lumea teologilor crestinismului, este identificarea abstractului imaterial ca forta în Cosmos si în Univers. Într-un documentar transmis de postul de televiziune englez, Discovery, grupuri de oameni de stiinta si deopotriva de exegeti ai crestinismului au convenit, independent unii de altii, ca atât în cer, cât si pe planeta noastra exista evenimente, fenomene, mistere inexplicabile din punct de vedere stiintific, dar aceasta nu înseamna ca ele n-ar fi reale, autentice!    
     Aceasta recunoastere nu este deloc surprinzatoare.
    
     Una dintre obsesiile acestui sfârsit de mileniu, obsesii care circula atât în lumea stiintei, cât si în lumea teologilor crestinismului, este identificarea abstractului imaterial ca forta în Cosmos si în Univers. Într-un documentar transmis de postul de televiziune englez, Discovery, grupuri de oameni de stiinta si deopotriva de exegeti ai crestinismului au convenit, independent unii de altii, ca atât în cer, cât si pe planeta noastra exista evenimente, fenomene, mistere inexplicabile din punct de vedere stiintific, dar aceasta nu înseamna ca ele n-ar fi reale, autentice!    
     Aceasta recunoastere nu este deloc surprinzatoare. Pe calea intuitiei pure s-a mai facut afirmatia, dar nu de catre profesionisti ai stiintelor sau teologi, ci de catre scriitori. Marele Tolstoi spunea, pe la finele secolului trecut, ca el era convins ca fortele care guverneaza Universul sunt invizibile! Pe ce cale va fi ajuns Tolstoi la aceasta remarca devenita azi obsesie? Încercând sa raspundem, nu putem face un pas mai departe de mentiunea clasica, dupa care geniul are un ochi în plus cu care priveste spre ceva ce noua ne ramâne ascuns.    
         
     Legile fizice    
         
     Pe ele ne bizuim si azi, ca si ieri. Legile fizice sunt mai mult decât un postulat stiintific; ele sunt calea, se spune, a stiintei însesi spre adevar. Dar iata ca nici acest postulat nu mai satisface lumea stiintifica. Asta pentru ca relativitatea ne împiedica sa punem calificative definitive pe o cunoastere. Fiecare cunoastere deschide un infinit de orizonturi spre alte necunoscute. În acest context ce înseamna legile fizice, când noi stim de subcuante de putina vreme, desi ele existau dintotdeauna într-un mister cosmic! Pe buna dreptate azi, în plin spectacol tehnologic si într-un spirit scientist centrifugal, lumea care mediteaza la soarta lumii s-a trezit dintr-o data la semnalul tulburator si fascinant al ipotezei existentei unor forte universale colosale, inimaginabile, care guverneaza si gestioneaza atât viul, cât si neviul din infinitul cosmic…    
     Întrebarea care se aude tot mai des este urmatoarea: cu simturile noastre si cu corpul nostru fizic putem oare percepe aceste forte sau este necesara o accelerare a evolutiei noastre de alt tip decât cel material, pentru a întelege si percepe imaterialitatea cu functie de arhitect si matematician al Cosmosului?    
     O întelegere stiintifica a acestor puteri deocamdata ascunse ar schimba radical perceptia si reprezentarile noastre fata de spirit, viata, materie si antimaterie si asa mai departe… dar cum am primi, psihic, o asemenea mutare din aparenta cunoasterii acumulate în secole si milenii, în alta supra-realitate, unde metafizica si metapsihica devin câmpuri de traire si de investigatie pe întinsul carora nu stim cât va trebui sa treaca pâna ne vom obisnui cu ele, loviti de fapt de o alta realitate, aparent incongruenta fata de aceea în care am evoluat? Pe buna dreptate s-a spus ca fiecare sfârsit si fiecare început de mileniu aduc în lumea oamenilor revelatii ce stau apoi la baza întemeierii unor noi unghiuri de investigare si noi postulate, care nu o data bruscheaza asezamântul clasic al cunoasterii. Nimeni nu se îndoieste ca în primul secol al mileniului care urmeaza va trebui sa ne pregatim mai ales psihic pentru a primi informatii si chiar o cunoastere solida despre fortele abstracte înca necuantificabile fizic, care, cum spunea Tolstoi, „guverneaza Universul”.    
     Exegeza crestina occidentala a început, spre exemplu, sa-si revizuiasca traditiile iconografice, facându-se afirmatia ca Îngerii nu sunt decât reprezentari abstracte ale unor entitati ceresti ce nu pot fi vizualizate, precum s-a pretins. Acest exemplu va fi desigur urmat de multe altele, socante, si atunci ne vom da seama ca noi, „din lumea noastra”, privim spre cele nevazute si neconfirmate stiintific. Dar care exista cu adevarat si ne influenteaza si poate ca ne domina de la începuturile vietii pe aceasta planeta. Mai întâi, cum spunea un om de stiinta, stiintei însesi îi va trebui o criza puternica!