Infinitati de universuri

          In ultima vreme ipoteza existentei unei multitudini de universuri a acaparat paginile celor mai importante publicatii dedicate stiintelor. Înainte de a deveni ipoteza, aceasta idee a fost intuita în filozofie si în gândirea mistica.

          In ultima vreme ipoteza existentei unei multitudini de universuri a acaparat paginile celor mai importante publicatii dedicate stiintelor. Înainte de a deveni ipoteza, aceasta idee a fost intuita în filozofie si în gândirea mistica. Deci nimic nou sub soare. Ce este de remarcat ne priveste pe noi, românii. Ori de câte ori apar idei stiintifice exceptionale, numerosi tineri, mai ales, se angajeaza în dezbateri sau dispute si vin cu puncte de vedere demne de luat în seama. As spune ca ne caracterizeaza pasiunea si capacitatea de a dezvolta idei originale, chiar daca cele mai multe dintre ele ramân virtuti pentru care nu gasim mijloacele de a le fructifica în cercetare…
           Voi reproduce aici un text expediat pe adresa revistei, un text semnat de un tânar de 19 ani, pe nume Stelian Sarlea din Sibiu: „Pe lânga consecintele de ordin filozofic implicate de descoperirea unei infinitati de universuri, exista si o importanta consecinta stiintifica: se poate afla si o noua ipoteza privind moartea Universului nostru. În primul rând, trebuie sa stim care este natura universurilor care ne înconjoara. Daca ele sunt alcatuite din aceleasi „elemente” ca si al nostru, atunci problema este rezolvata. Daca nu, atunci termenii se schimba.
           Se stie ca Universul în care traim noi este într-o permanenta extindere, datorita energiei Big-Bangului. Dar si universurile din jurul Universului nostru sunt în expansiune. Daca multitudinea de universuri este de aceeasi natura, atunci ele se vor întrepatrunde. Daca nu, vor ajunge sa se inhibe si va „câstiga” Universul a carui energie va fi mai mare. Daca energiile de expansiune sunt egale, atunci în mod firesc ele se vor anula reciproc având rezultanta egala cu zero. Deci, un univers poate sa moara nu doar prin implozie sau asa cum sustin celelalte ipoteze, ci si inhibat de universurile din jurul sau, pentru ca energia sa nu e atât de mare încât sa-si dovedeasca „superioritatea” asupra energiilor celorlalte universuri. Fara pretentii de vizionar, eu cred ca Universul nostru este inhibat de celelalte universuri din jurul sau. Se stie ca în procesul de expansiune a Universului distantele dintre planete, stele, galaxii cresc foarte mult, direct proportional cu viteza de expansiune si cu energia expansiunii. Astfel, Universul se comporta asemenea unui balon. Întâi e doar un punct, apoi creste din ce în ce mai mult. S-a observat faptul ca Andromeda se apropie de Calea Lactee si, revenind la Sistemul nostru Solar, s-a descoperit faptul ca distantele dintre planete si dintre Soare si planete au scazut. Pe planeta noastra este mai cald, si nu doar din cauza efectului de sera; pe Marte sunt conditii propice aparitiei vietii. Sunt multe alte observatii care justifica ipoteza ca Universul nostru nu mai are energia necesara pentru a tine piept energiilor celorlalte Universuri vecine cu noi”.
           Limpede si clar. Tânarul din Sibiu ne-a sugerat o seama de idei si consideratii care par logice si confirmabile. Mai ramâne de introdus în ecuatie factorul timp. Un eveniment de o asemenea amploare ca acela afirmat în încheierea epistolei se poate petrece în bilioane de ani. Energiile celorlalte universuri actioneaza în permanenta asupra Universului nostru, însa fiind vorba despre o actiune, un fenomen cosmic de o amploare cosmica, resemnarea noastra trebuie si ea temporizata. Ne putem imagina efectul scadent al clipei cosmice când forta energetica „din afara” ar opera brusc asupra Universului nostru. Poate ca doar o imagine animata ne-ar putea pune în scena cosmarul (pentru noi), spectacolul cosmic (pentru Univers). Si ipoteza lui Stelian Sarlea din Sibiu privind încalzirea climei pe Terra poate fi luata în considerare. Daca aceasta s-ar dovedi, atunci într-adevar, starea funerara ar trebui sa ne cuprinda. Dar ne aflam în interiorul unor ipoteze, asa ca ne vom bucura afirmând ca enzima stiintei este prezenta la tineri si asta nu face decât sa ne bucure…