Astrofizicianul si informaticianul Jacques Vallée, una dintre cele mai distinse personalitati ale ufologiei actuale, a raspuns, în cadrul unui interviu din februarie 2014, la întrebari privind fenomenul OZN puse de câtiva specialisti în domeniu. Opiniile sale au fost postate atunci pe site-ul Ovnis-Direct.com, fiind preluate si în SUA. Am reprodus, în episoadele precedente, câteva dintre raspunsurile date de Vallée. Alte întrebari au venit de la Jean-Pierre Troadec, fost auditor la Institutul de înalte studii de aparare nationala si autor al cartii despre OZN-uri, publicata în 1985 la Paris în faimoasa colectie Que Sais-Je?
S-a speculat ca în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial oamenii de stiinta germani ar fi realizat avioane cu aripi circulare, deci farfurii zburatoare (Vril, Haunebu etc.). Jacques Vallée a spus ca aceste cercetari sunt azi bine documentate, iar unele dintre prototipurile în cauza au fost recuperate (a vazut el însusi unul într-un laborator din Texas). Din punct de vedere aeronautic, era logic ca nazistii sa încerce si dezvoltarea unor astfel de masini. La sfârsitul razboiului, si firmele Avro din Canada si Couzinet din Franta au încercat sa construiasca o farfurie zburatoare functionala. Americanii au reluat aceste cercetari, încercând sa-i contacteze pe fratii Walter Horten (1913-1998) si Reimar Horten (1915-1993), carora li se atribuia realizarea unei farfurii zburatoare germane. În Franta, firma Société Nationale de Construction Aéronautique du Sud-Ouest (SNCASO) l-a angajat în 1955 pe Thomas Townsend Browne (cofondator al grupului NICAP) pentru lucrari de electrogravitatie. Mai aproape de noi, Dr. Moller din California, pe care Jacques Vallée l-a întâlnit în Sacramento si i-a examinat prototipurile, încearca înca sa construiasca un avion cu decolare verticala pentru uzul publicului larg, fiind în cautare de finantatori.
Ufologie si societati initiatice
Privind retrospectiv, putem întelege acum – spune Vallée – de ce aceste avioane sunt instabile, având dificultati cu sarcini grele sau cu mai multe persoane. Greutatea creste direct proportional cu cubul diametrului, iar centrul de greutate este prea aproape de centrul de ridicare. La ora actuala, singurele aeronave circulare capabile sa transporte una sau doua persoane, sunt vehiculele pe perna de aer, utilizate de catre soldati pentru operatiuni de comando. Dar ele pot zbura doar la joasa altitudine, în special în zonele mlastinoase, folosind „efectul de sol”, care dispare de îndata ce vehiculul urca mai sus. Aceste aeronave nu se rotesc, asa cum faceau câteva prototipuri germane. Deci Vallée crede ca nu mai exista niciun mister pe acest subiect.
La întrebarea daca exista vreo legatura între ufologie si societatile initiatice secrete, Vallée a raspuns ca în masura în care aceste societati sunt detinatoare ale unei traditii autentice, ele sunt deschise si la ideea de constiinta non-umana. În lucrarile lui Paracelsus, caruia medicina îi datoreaza idei si remedii practice importante, putem gasi descrierea unor fiinte care ar trai în alte realitati, similare cu a noastra. Deci colectiile de astfel de tratate ezoterice ar putea contine informatii istorice pretioase, dincolo de speculatiile pe care stiinta moderna le-a validat sau le-a depasit la ora actuala. Din pacate, atunci când ne uitam la istoria recenta a acestor secte, vom gasi si o legatura mai sinistra între liderii lor si diverse „servicii”, care se folosesc de ele pentru motive politice. Unii autori bine informati au raportat despre astfel de relatii în cazul anumitor loji, inclusiv ale organizatiilor masonice din Africa. În special, secta Templului Solar a avut ritualuri de initiere care includeau un contact cu asa-numitii extraterestri, prin metode vrajitoresti.
Exista mecanisme de control?
Nagib Kary, responsabilul organizatiei ufologice franceze de media Ovnis-direct l-a întrebat pe Jacques Vallée daca stie de existenta vreunui program sau plan care are, în acest moment, drept obiectiv contactarea fenomenului OZN. Raspunsul a fost ca exista mai multe astfel de tentative, care pot fi gasite si pe Internet, începând cu grupul Dr. Steven Greer. Adeptii sai afirma ca sunt în contact frecvent cu OZN-urile prin semnale luminoase sau pe cale psihica. Din pacate, camerele lor foto sau video refuza sa functioneze tocmai la momentul potrivit… Alte grupuri realizeaza contacte telepatice… Proiectele cele mai fiabile sunt cele care încep cu identificarea zonelor în care cercetatorii spera sa stabileasca o comunicare regulata. Dar Jacques Vallée recunoaste ca, pâna în prezent, nu a vazut rezultate convingatoare în aceasta directie.
La întrebarea daca evolutiile recente ale fizicii cuantice ar putea ajuta, fie si partial, la explicarea unor fenomene legate de OZN-uri, Jacques Vallée a apreciat ca întrebarea este legitima, cu atât mai mult cu cât si cercetarile serioase privind fenomenele psihice se confrunta cu aceeasi problema. Principiul non-localizarii ne face sa ne întrebam daca gândirea nu se transmite cumva instantaneu (si nu prin unde electromagnetice, ca în cercetarile sovietice din anii 1930-1940, sau prin conceptul de „radio mental” al oamenilor de stiinta francezi si englezi, de la începutul secolului trecut). Daca ar fi asa, atunci am putea teoretic intra în contact cu alte forme de constiinta, dar totodata si fiintele nepamântene ne-ar putea influenta, de la distanta, facându-ne, de pilda, sa percepem scene imaginare.
Cu toate acestea, Vallée este de parere ca, în entuziasmul lor, anumiti cercetatori utilizeaza un pic prea mult trimiterile la fizica cuantica. Aceste mecanisme ramân misterioase si ele sunt extinse de unii într-un mod artificial, în încercarea de a explica o multime de fenomene. Vallée spune ca ramâne mai interesat de ideile noi cu privire la fizica informatiilor. Daca, de pilda, spatiul si timpul sunt un efect secundar al constiintei noastre si o iluzie fizica, atunci problema fenomenului OZN ar trebui abordata într-o maniera fundamental diferita.
În ipoteza în care ar exista un „mecanism de control”, se naste întrebarea de ce s-ar manifesta el doar prin OZN-uri si prin oamenii care vin în contact cu acestea si nu si în alte aspecte ale vietii de toate zilele, pe strazi, în case etc. Vallée spunea ca ne-am putea imagina si un sistem de control care altereaza realitatea noastra treptat (atât fizic, cât si social), înlocuind-o cu „altceva”, în maniera descrisa de Jorge Luis Borges, în capodopera sa, nuvela „Tlon, Uqbar, Orbis Tertius”.
Printre alti cercetatori care împartasesc aceeasi scoala de gândire cu el, Jacques Vallée a mentionat nume precum Jeff Kripal, Bertrand Méheust, Jean Sider, mai multi fizicieni din SUA, ca si grupuri din Silicon Valley, care utilizeaza retro-cauzalitatea si care pun la îndoiala teoriile fizice actuale. El rezuma problema în felul urmator: „(1) fenomenul OZN exista si (2) cunoscând asta, trebuie doar sa renegociem ce anume întelegem de fapt prin realitate”.
În 1997, în Phoenix, în Arizona, s-au manifestat niste fenomene luminoase misterioase. Acest caz – spunea Vallée – ilustreaza limitele sistemului nostru de observatii, având în vedere ca în ciuda unui mare numar de dovezi: observatii raportate, fotografii si filme, nu am fost în stare sa stabilim natura fenomenului. Nu mai exista elemente suplimentare care ar putea rezolva problema. Dar cazul Phoenix nu este unic; el coincide cu multe alte observatii inexplicabile ale unor obiecte de mari dimensiuni (sau lumini asociate cu un obiect mare), atât în SUA, cât si în alte tari, cum este si un caz nerezolvat, din 5 noiembrie 1990, din Franta.
O alta întrebare viza presupuse obiecte provenite din OZN-uri. Ele nu ar fi neaparat rezultatul unor „accidente”, spune Jacques Vallée. El a publicat o analiza a mai multor mostre care i-au fost încredintate dupa observarea unui obiect la joasa altitudine, care a ejectat un metal lichid. Rezultatele sunt instructive. Desigur, si Sfântul Graal ar putea sa fie o piesa dintr-o masinarie prabusita, pe care, evident, laboratoarele noastre nu o pot întelege. Asa cum se întreba cineva: ce ar fi fost daca s-ar fi deschis usa unui garaj în fata lui Leonardo da Vinci?…
Statistica si investigatiile probeaza oare o schimbare a manifestarilor „sistemului de control”? De pilda, prin aparitii mai discrete ale OZN-urilor, facând loc unui nou tip de folclor, cu aceleasi constante? Jacques Vallée spune ca putem raspunde azi la aceasta întrebare datorita unor eforturi depuse de cercetatori precum Chris Aubeck, cu grupul sau „Magoniax”, care permit o privire asupra istoriei fenomenului de-a lungul secolelor. Rezultatul este ca sunt si constante, în aparitia fenomenului, în evolutia acestuia si în efectele sale fizice, dar sunt si schimbari, în prezentarea unor elemente care par mereu putin în avans fata de ideile tehnologice ale vremii.
De exemplu, americanii din secolul al 19-lea au vazut pe cer dirijabile „imposibile”, cu câteva decenii înainte de construirea primelor aeronave. Dupa Al Doilea Razboi Mondial – spune Vallée – am auzit despre farfurii zburatoare stupide, precum cele imaginate de autorii benzilor desenate. Sa fie oare o caracteristica a sistemului de control? Sau pur si simplu un efect al inteligentei colective care îsi manifesta imaginatia în interiorul unui fenomen misterios, în continuare inexplicabil? Probabil, asta este; asistam la un nou tip de folclor, cu aceleasi constante…
DAN D. FARCAS
Comentarii