Magia artelor divinatorii

          Cristalul, ecranul spiritelor
          
          A ghici viitorul cu ajutorul unui cristal sferic sau ovoidal nu era la indemâna oricarui magician. Adevarata cristalomancie antica si medievala implica alte doua capacitati parapsihologice ale protagonistului, si anume calitatea de medium si pe aceea de vizionar.

          Cristalul, ecranul spiritelor
          
          A ghici viitorul cu ajutorul unui cristal sferic sau ovoidal nu era la indemâna oricarui magician. Adevarata cristalomancie antica si medievala implica alte doua capacitati parapsihologice ale protagonistului, si anume calitatea de medium si pe aceea de vizionar.
          
          La inceputurile sale, aceasta metoda de divinatie se confunda cu hidromancia, adica prezicerea prin interpretarea imaginilor „zarite” intr-un ochi de apa (la hindusi, fluidul era colorat in conformitate cu natura evenimentelor ce urmau a fi descoperite). Fiecare „cristalo-magician” avea gravata pe miraculoasa sa unealta de lucru o formula personala, alcatuita din cuvinte sacre. Ulterior, datorita impostorilor care le furau meseria, acest sistem de individualizare a disparut, el fiind inlocuit de incantatii psalmodiate in stare extatica; folosirea de varii droguri era, in evul mediu timpuriu, o necesitate „vitala”, evadarea din lumea reala dând credibilitate prestatiei respective… Ceea ce am putea numi mecanismul aflarii viitorului consta fie in receptarea unui monolog din partea spiritelor „afisate” pe magicul „monitor”, fie prin derularea pe acesta a evenimentelor ce urmau sa se petreaca in viata clientului. Pâna spre secolul al XIV-lea, magicianul nu oficia in fata clientului sau; ghicitorul astepta discret fie Luna plina, fie, mai simplu, doar lasarea noptii pentru a se „intretine” in voie cu spiritele. Cei care se autoconsiderau vizionari nu aveau nevoie de acele entitati nebuloase, caci ei „vedeau” foarte limpede scene viitoare derulându-se in interiorul cristalului (care trebuia sa fie unul veritabil).
          Nu de putine ori, imaginile oferite de acest ecran al unei alte lumi reprezentau leacurile naturale adecvate anumitor boli sau direct pe dusmanii potentiali ai celui ce apela la cristalo-magician. Fetele care doreau sa-si cunoasca alesul sau voiau sa stie daca iubitul le este fidel primeau un raspuns uluitor de simplu: colorarea cristalului in rosu era un semn bun, iar intunecarea acestuia reprezenta un avertisment. Cele mai abile puteau sa distinga chipul barbatului ideal, daca stiau sa-si concentreze foarte bine privirea asupra „monitorului”…