Mentionam intr-un episod anterior ca pe 8 iunie 2018, a avut loc, in Las Vegas, o interesanta conferinta comuna a Societatii de Explorare Stiintifica (Society for Scientific Exploration – SSE) si a Asociatiei Internationale de Vedere la Distanta (International Remote Viewing Association – IRVA).
Cu aceasta ocazie, i s-a decernat Dr. Harold E. Puthoff o distinctie stiintifica numita „Tim Dinsdale Memorial Award” pentru contributia sa semnificativa la largirea intelegerii umane prin studiul fenomenelor inexplicabile, intre altele pentru aplicarea unor principii si metodologii stiintifice solide in studiul perceptiei extrasenzoriale, al fluctuatiilor cuantice de punct zero, dar si al obiectelor aeriene neidentificate. Aceasta ultima mentiune a fost cu atat mai neasteptata cu cat, dupa cum a recunoscut Puthoff insusi, in cuvantarea sa, el nu publicase nimic in domeniul fenomenelor aeriene neidentificate. De ce? Deoarece proiectul OZN de identificare a amenintarilor aeriene avansate (AATIP), in care fusese implicat, a fost Top Secret si doar recent dezvaluit. De fapt, asa cum a spus, aceasta era prima ocazie in care putea sa apara in fata publicului si „sa vorbeasca despre detalii ale proiectului fara sa mearga apoi la inchisoare”.
In continuare, Puthoff a dat mai multe detalii privind participarea sa la acel proiect, vorbind, intre altele, despre cercetari privind metamateriale, modificarea proprietatilor vidului, pentru a permite calatorii cu viteze mai mari decat cea a luminii s.a.m.d.
Probleme de comunicare
Desi observatiile sunt reale – spunea el – si toti oamenii cu care a interactionat in comunitatea de informatii si in Pentagon erau de acord ca datele exista, totusi subiectul nu se incadreaza fara probleme in profilurile cunoscute ale programelor guvernamentale. Iar, in virtutea implicatiilor pentru securitatea nationala, subiectul este foarte compartimentat, deci poseda un ritm lent de progres si de integrare cumulativa. Exista multi oameni care au o multime de informatii detaliate despre un anumit aspect, dar ei nu vorbesc unul cu celalalt, chiar daca se afla in biroul de alaturi. Luis Elizondo, care a fost directorul programului AATIP al Pentagonului, chiar a spus ca nici seful sau nu era sigur de ce anume face el. In plus, promovarea problematicii in cercurile guvernamentale nu ajuta la imbunatatirea carierei, intrucat, data fiind ciudatenia subiectului, n-ai cum sa faci prea multe progrese.
Puthoff a aratat ca, din cauza secretului, a compartimentarii, a lipsei unor motivatii, multi dintre cei implicati in programul AATIP au decis sa infiinteze, in sectorul public, o organizatie stiintifica de inalta calitate, dedicata fenomenelor aeriene neidentificate si altor subiecte conexe. Asa a luat nastere compania numita Academia de Arte si Stiinta „To the Stars” (TTS/AAS). Ea fost fondata de antreprenorul Tom DeLonge, de ofiteri de informatii de la Departamentul Apararii si CIA, ca si de distinsi oameni de stiinta din domeniul cercetarii. Aceasta „academie” a fost infiintata ca o comunitate de interese cu beneficii publice. Orice cercetare sau oricare dintre comunicarile de informatii va fi, de fapt, detinuta de public. Nu va disparea intr-o gaura neagra ca in cazul investigatiilor militare.
Prin expunerea sa, prezentata la conferinta SSE/IRVA, Puthoff a devenit al treilea membru al Academiei de Arte si Stiinta „To the Stars” care s-a angajat public sa discute despre informatiile si clipurile video publicate, incepand cu articolul din New York Times din 16 decembrie 2017. Ca si ceilalti doi: Christopher Mellon si Luis Elizondo, el a lasat sa se inteleaga clar faptul ca obiectul aerospatial avansat nu era un produs uman, fara a spune totusi ca era de origine extraterestra. Se pare ca acest fapt este in concordanta cu strategia TTS/AAS de respectare a unor acorduri de nedivulgare, anume ca, in comentariile pe marginea eliberarii oricarui document clasificat, sa nu se vorbeasca de posibila origine extraterestra a observatiilor.
Colectivul de ufologi „Paradigm Research Group” (PRG) comenta ca aceasta abordare era probabil o conditie pentru primirea clearance-ului pentru a continua proiectul. Iar dupa ce PRG a revizuit toate interviurile si declaratiile membrilor echipei TTS/AAS concluzia lor a fost ca mesajul care a tot revenit a fost, de fapt, in rezumat: „Noi nu spunem ca este extraterestru, dar este extraterestru.
Pe langa Tom DeLonge, din conducerea TTS/AAS mai fac parte Louis Elizondo, care a demisionat din Pentagon, Chris Mellon, cu o cariera de 20 de ani, fost subsecretar adjunct al apararii, pentru informatii, in administratiile Clinton si George W. Bush si fost director de personal al Comitetului pentru Informatii al Senatului SUA, Jim Semivan, cu o cariera de 25 de ani si fost director de operatii al CIA, Steve Justice, fost director de programe pentru programele de miliarde de dolari ale Lockheed Martin Skunk Works, Dr. Colm Kelleher, adjunctul administratorului la Bigelow Aerospace, Dr. Gary Nolan, profesor de genetica la Universitatea Stanford, Dr. Kahn, cu o cariera de 30 de ani cu programul de contraceptie biologica al CIA, Dr. Rapp, profesor de medicina militara si de urgenta, la Universitatea Uniformed Services, Dr. Gilpin, consultant in domeniul cercetarii biomedicale academice si al dreptului de cercetare si altii.
Obiectivele TTS/AAS sunt:
Promovarea conceptului ca subiecte, cum ar fi OZN-urile, SETI, studiile privind constiinta, chiar telepatia si psihokinezia, nu ar trebui sa fie considerate tabu pentru cercetari stiintifice serioase. Deci, este o concordanta perfecta cu Societatea de Explorare Stiintifica (SSE), deoarece acesta este si scopul SSE.
– Idei importante, care sa genereze finantare, pentru a sustine cercetari semnificative in aceste domenii.
– Dezvoltarea unor baze de date usor de utilizat, astfel incat informatiile generate sa poata fi accesate de oricine.
– Sa ofere sprijin pozitiv pentru colaborarea intre guvern, industria aerospatiala si eforturile academice pentru a realiza toate cele de mai sus.
Una dintre reusitele TTS/AAS a fost ca la ora actuala exista, pe internet, cele trei inregistrari video, de inalta calitate, cu intalniri ale unor avioane F-18 cu fenomene aeriene neidentificate. In trecut – a spus Puthoff – ele zaceau in serverele Pentagonului, nimeni nefiind interesat de ele. Unul dintre clipuri este din 2016, in largul coastei de est a Statelor Unite. Exista mult mai multe astfel de inregistrari, iar vorbitorul spera ca, in timp, vor fi postate mult mai multe dintre ele.
Simple „rate pe iaz”?
La o intrebare din public, daca aceste inregistrari sunt clasificate, Puthoff a raspuns ca ele nu difera mult de cele care au fost deja publicate, iar unele au fost clasificate din cauza locului unde au fost captate. Dar, in ceea ce priveste continutul, de care suntem de fapt interesati din punct de vedere tehnic, ele nu sunt atat de diferite. Daca se vor elimina locul si alte cateva detalii, atunci exista sansa de a le declasifica si echipa TTS/AAS lucreaza deja la asta. Se poarta, de asemenea, negocieri cu mass-media pentru ca inregistrarile sa poata fi prezentate public, sub forma de documentare sau emisiuni TV.
Au existat si alte preocupari, conexe. Unele dintre ele nu au fost incununate de succes, asa cum a fost examinarea unei mumii din Atacama, care, desi s-a crezut ca este extraterestra, s-a dovedit pamanteana, sau analiza unor presupuse fragmente din OZN-uri prabusite, care au avut un rezultat neconcludent.
Puthoff a recunoscut si importanta unor informatii primite pe alte cai, cum ar fi depozitiile persoanelor care se aflau in silozurile de lansare pentru rachete nucleare, cum a fost Bob Salas, sau administratorul John Callahan de la Administratia Federala de Aviatie (FAA) care a retinut inregistrarile radar ale unei faimoase intalniri OZN.
La observatia ca printre cercetatorii OZN circula zvonuri ca proiectul de 22 milioane de dolari, care a si fost intrerupt la un moment dat, era doar „o rata pe iaz”, tinand cont de cheltuielile de miliarde din aparare, Puthoff a spus ca a fost „un program special”, dar „asta nu inseamna ca nu au existat alte pro-grame, cu alte niveluri de finantare”. „Interesul continua. Negocierile continua. Programele sunt analizate. Se intampla multe. Eu si colegii mei petrecem mult timp la Washington vorbind cu comitetele care examineaza acest lucru din multe unghiuri diferite.”
DAN D. FARCAS
Comentarii