Pe 30 noiembrie 2021, analistul finlandez Janne Tikkanen publica pe Medium.com un articol intitulat „Cel mai mare obstacol in calea transparentei oficiale a fenomenului OZN”. Articolul analizeaza posibile motive pentru care anumiti oficiali inalti si foarte influenti din armata americana si comunitatea de informatii se opun unei mai mari transparente in ceea ce priveste intalnirile militarilor cu OZN-uri.
Ipoteza autorului este ca cel mai mare obstacol in calea transparentei oficiale cu privire la problema OZN-urilor este psihologia umana: frica si rusinea in mintea unor oficiali de rang inalt din Pentagon si Comunitatea de Informatii (IC).
In primul rand, ce se afla in spatele fricii acestor oficiali de rang inalt? Daca sunteti familiarizat cu istoria OZN-urilor, stiti ca dovezile documentate de negare si ridiculizare a OZN/UAP-urilor de catre guvernul SUA (USG) sunt abundente si clare. Motivul pentru frica si rusinea oficialilor de rang inalt este ca aceasta pozitie oficiala de negare si ridiculizare, sustinuta de-a lungul mai multor decenii, va deveni cunoscuta publicului, care va cere socoteala pentru ca a fost dezinformat.
Puneti-va in pielea actualilor oficiali din Pentagon si Comunitatea de Informatii (IC), care nu vor mai multa transparenta a fenomenului OZN. Ce ati simti intr-o situatie in care secretele murdare ale angajatorului tau sunt pe cale sa fie expuse lumii intregi? Chiar daca nu ati fi implicat direct sau de bunavoie in musamalizarea OZN-urilor, publicul nu va sti asta. Daca musamalizarea OZN ar fi expusa publicului (desi este greu de prezis cum ar reactiona publicul), v-ati astepta la o avalansa de blamari sau la ceva si mai rau.
Cu cartile pe masa
Cu aceste asteptari (indiferent cat sunt de valide sau nu), daca ati lucra in Pentagon sau IC pe problema OZN-urilor, ati pune oare de bunavoie toate cartile pe masa? Amintiti-va, ma refer la oficialii care ezita sau se opun unei mai mari transparente cu privire la ceea ce guvernul SUA stie sau nu stie despre OZN/UAP-uri. Stim ca o factiune de oficiali din Pentagon si IC sustin deschiderea pe care Luis Elizondo, Chris Mellon si altii incearca sa realizeze. Si conform lui Elizondo, acea factiune pare sa fie chiar majoritara.
Ce ne spune asta? Aceasta spune ca grupul mai mic, opus transparentei, cuprinde persoane foarte in varsta si foarte influente. Acesti indivizi influenti au cel mai mult de pierdut intr-un scenariu de „dezvaluire” (orice ar fi si oricum ar arata) si, prin urmare, sunt cei care se tem si se opun cel mai mult.
Autorul articolului afirma ca este usor de imaginat de ce unii oficiali de rang inalt continua sa se opuna unei mai mari transparente si, prin extensie, „dezvaluirii” fenomenului OZN. Cu toate acestea, teama lor nu este o scuza pentru manipularea continua a perceptiei publicului asupra problemei OZN si, in special, pentru ascunderea calitatii si cantitatii dovezilor. Dovezile arata ca unele OZN/UAP sunt putin probabil create de om; de exemplu, „Tic Tac” in cazul USS Nimitz 2004.
Revenind la intrebarea, ati pune toate cartile pe masa? Autorul sugereaza sa folosim putin bunul simt. Daca ati facut ceva gresit din punct de vedere moral – poate chiar la marginea ilegalitatii – v-ati simti inclinat sa spuneti asta cuiva? Poate da, stiind ca astfel v-ati simti usurat. Dar asta ar avea efecte asupra colectivului in care sunteti integrat. Adaptarea la regulile sociale ale unui grup ne-a intrat in sange. Acum 10000 de ani, respingerea din partea unui grup insemna, in majoritatea cazurilor, moartea unui individ.
Nu putem subestima psihologia umana in procesul (sau razboiul) de dezvaluire, in curs, a adevarului din spatele problematicii OZN. Nu putem minimiza ceea ce anumiti oficiali de rang inalt se asteapta sa se intample cu pozitia, reputatia, familiile lor si asa mai departe, in cazul in care faptele ar fi dezvaluite.
Autorul articolului crede ca cel putin unii dintre ei sunt ingrijorati si de modul in care ar fi afectata increderea publicului in guvernul SUA, de potentiala panica sociala si de consecintele pentru cei dragi. Deci, in privinta dezvaluirii publice a tot ce stim referitor la problema OZN-urilor, pe acei oficiali de rang inalt ii motiveaza fara indoiala interesul propriu, dar, in acelasi timp, si consecintele asupra societatii.
Dar, cel mai probabil, exista si alti factori implicati in rezistenta din unele grupuri din Pentagon si IC pentru a da raspunsuri directe privind ce stiu sau nu stiu despre OZN /UAP-uri. De exemplu, US Air Force (USAF) nu coopereaza cu (actualul) grup operativ UAP din motive evidente; din punct de vedere istoric, USAF este cea care a stat, zeci de ani, in spatele negarii si ridiculizarii validitatii OZN/UAP-urilor.
Janne Tikkanen crede ca frica si rusinea sunt cu siguranta la baza problemei. Dar acestea au si alte fatete. Luand din nou USAF ca exemplu: cum v-ati simti – intreaba el – cand spuneti publicului ca nu detineti controlul spatiului aerian al SUA? Cu alte cuvinte, sa recunoasteti ca nu va puteti face datoria de a va proteja natiunea si cetatenii ei (cel putin impotriva OZN-urilor de tip „Tic Tac”, mult superioare din punct de vedere tehnologic).
In continuarea expunerii sale, autorul articolului se intreaba daca exista vreo solutie la problema musamalizarii fenomenului OZN? Probabil ca exista multe solutii, in functie de amploarea si adancimea musamalizarii. Dar, in orice situatie, primul pas ar trebui sa fie schimbarea fricii si rusinii din mintea unor inalti oficiali militari si de informatii. Cum ar putea fi facuti acesti oficiali de rang inalt sa se simta suficient de confortabil pentru a oferi ceea ce guvernul SUA stie despre OZN-uri?
Le dai ceva in schimb. De exemplu, le oferi garantia ca nu vor merge la inchisoare, nu isi vor pierde stelele de pe epoleti, pensia etc. Autorul numeste aceasta solutie „amnistia”. Este o afacere corecta, avand in vedere ceea ce stim din istoria OZN-urilor (minciuni, negare, ridiculizare, inchiderea gurii oamenilor si poate chiar masuri mai dure)? Desigur, nu este corect pentru victimele musamalizarii oficiale a adevarului OZN/UAP-urilor. Dar daca publicul ar cere dreptate cu orice pret si pedepsirea vinovatilor, viteza dezvaluirilor ar incetini si probabil s-ar opri. Si cine stie daca va mai aparea vreodata o oportunitate ca cea pe care o avem in acest moment de a afla mai multe despre problema OZN-urilor?
Prin urmare, autorul crede ca cea mai eficienta modalitate de a ocoli frica si rusinea din mintea unor oficiali inalti si foarte influenti ar fi amnistia pentru oficialii Pentagonului si IC care au acces la dovezile cele mai valide si de incredere ale fenomenului OZN.
Implicatii majore
Dar de ce este esentiala dezvaluirea si pentru cine? Care sunt implicatiile unei mai mari transparente? Sau care am vrea sa fie implicatiile si pentru cine? Tikkanen crede ca majoritatea oamenilor familiarizati cu subiectul OZN ar raspunde ca o mai mare transparenta este buna pentru toata lumea. De pilda, avand in vedere sursele de energie ale OZN-urilor si potentialul lor de a ajuta la problemele de mediu. O mai mare transparenta a problemei OZN-urilor ar fi deci cruciala nu numai pentru indivizii in viata, ci si pentru generatiile viitoare.
Care sunt implicatiile pozitive si negative daca lumea ar ajunge sa cunoasca adevarul despre ce sunt unele OZN/UAP? Autorul considera ca este o intrebare dificila, la care nu poate sa raspunda oricine. El nu era sigur ca cineva isi poate imagina toate implicatiile pentru viata de pe Pamant sau poate prezice toate rezultatele posibile, dar implicatiile pozitive si negative exista, indiferent de tehnologia si sursa de energie din spatele OZN-ului „Tic Tac”, fie el facut de om sau nu. Autorul se intreaba daca ar merita sa riscam toate oportunitatile pe care probabil le-ar crea dezvaluirea in schimbul dreptatii si al razbunarii? El raspunde cu „nu” spunand ca ar fi miop si egoist. Ar fi ca si cum ai neglija nevoile de ingrijire si protectie ale copilului tau pentru nevoia personala de justificare. Iar daca am alege adevarul, autorul crede ca omenirea este pregatita si dezvaluirea merita sa fie facuta. Asa ca trebuie sa oferim oficialilor de rang inalt mijloacele pentru a face ceea ce trebuie. Trebuie sa le schimbam asteptarile cu privire la ceea ce se va intampla daca vor spune adevarul sau vor declasifica (in limite rezonabile) dovezile ca unele OZN/UAP nu sunt facute de om.
Dar in incheiere, Janne Tikkanen isi invita cititorii sa aprecieze, si cu mintea proprie, ce este bine sau gresit de facut, ce este o viata/societate buna, cine sunt in centrul problemei OZN si cine va profita de lupta pentru o mai mare transparenta.
DAN D. FARCAS
Comentarii