In octombrie 2014, numeroase stiri din presa franceza anuntau ca mai multe centrale nucleare din Franta au fost survolate de „avioane fara pilot” sau de „drone”, reperate de catre personalul de paza al obiectivelor respective. Prima ancheta dateaza din 5 octombrie, cand a fost detectat un zbor deasupra centralei Creys-Malville, din departamentul Isčre. In total, intre 5 octombrie si 2 noiembrie au fost survolate 13 din cele 19 centrale nucleare franceze. Numai ca in jurul centralelor nucleare este interzis orice survol, pe o raza de 5 kilometri si la o inaltime mai mica de 1.000 de metri. Cei ce incalca aceasta lege sunt pasibili de o pedeapsa de un an de inchisoare si o amenda de 75.000 de euro.
Anchetele declansate nu au dus la descoperirea faptasilor. Compania EDF (Électricité de France) nu parea preocupata de aceste violari, intrucat incidentele „nu au avut nicio consecinta”. Spatiul aerian de deasupra centralelor nucleare este monitorizat de catre aviatia militara franceza, ca parte a unui protocol cu EDF. Intr-o prima faza, purtatorul de cuvant al Fortelor Aeriene, colonelul Jean-Pascal Breton, declara: „suntem intr-o faza de ancheta” si „avem nevoie de timp pentru a verifica ceea ce au spus cei care au vazut aceste drone”. Mai tarziu el a tras concluzia ca dronele mentionate de martori „sunt minidrone”(…) „vandute comercial”, adaugand ca, avand in vedere dimensiunea acestor dispozitive, „nu exista nicio amenintare reala pentru instalatii”.
Politiei aviatice din Gironde, care efectua ancheta survolului de la Centrala din Blaye, nu i s-a permis sa comunice; la fel, nici grupului de jandarmerie al departamentului Tarn-et-Garonne cu sediul in Golfech, unde avusese loc un survol peste centrala nucleara in ziua de 30 octombrie. „Cel mai bun mod de a fi eficienti este sa nu spunem ceea ce facem”, a justificat aceasta atitudine ministrul de interne Bernard Cazeneuve. Pentru a linisti populatia, s-a declarat, oficial, ca facilitatile survolate „ar trebui sa reziste la cutremure de magnitudine mare sau la accidente de avioane”. Argumentele de acest fel au fost insa departe de a-i multumi pe politicieni ori pe activistii de mediu.
Cateva ipoteze
In lipsa unor dovezi concrete, au fost discutate toate ipotezele. Prima a fost varianta terorista, care, desi nu poate fi exclusa, nu a fost nici privilegiata. Apoi, „a zbura cu o drona peste o centrala electrica, pentru filmare, ar avea un interes scazut, deoarece imaginile Google furnizeaza deja, de mult timp, orice informatie utila cu privire la instalatii”, a declarat un specialist pentru securitate catre ziarul Figaro. Le Parisien se referea si la alte doua piste, desi le judeca putin probabile, si anume: „amatori de farse care s-ar deda la provocari” si „un exercitiu pentru a testa siguranta centralelor”. Alte ziare se intrebau daca n-ar putea fi opera unui lobby antidrone, sau, dimpotriva, daca un producator de drone ar vrea sa-si faca astfel reclama.
In Journal du Dimanche, Fabrice Epelboin, profesor la Institutul de Stiinte Politice din Paris si expert social media, declara: „Predau cursul de razboi informational la Sciences-Po, inclusiv modul in care propaganda si contrapropaganda se transforma odata cu noile tehnologii. Acest gen de actiuni este tipic atunci cand ne gandim sa punem in discutie optiunea pentru energia nucleara (…) Daca ar fi sa pariez, as suspecta o miscare ecologista care ar vrea sa atraga atentia asupra energiei nucleare din Franta”. Si altii erau de aceeasi parere. In cazul in care nu ai nicio dovada, spunea Claude Ganay (deputat al Uniunii Miscarea Populara, din zona unde se afla una din aceste centrale), trebuie sa te intrebi „cui ii serveste crima”, ceea ce duce automat la ecologisti.
Organizatia Greenpeace a negat cu tarie ca ar fi fost in spatele acestor survoluri si chiar s-a aratat foarte ingrijorata cu privire la „lipsa de raspuns privind originea lor”, adaugand ca „ar trebui sa se inceteze cu minimalizarea riscurilor”, intrucat „un avion mijlociu fara pilot ar putea transporta o incarcatura suficienta pentru a deteriora constructia in care e depozitat combustibilul nuclear”. In noiembrie 2014, Ségolčne Royal, ministrul ecologiei, declara: „Nu avem nicio pista”. Ministerul de Interne, Jandarmeria Nationala si EDF continuau sa se abtina de la orice comentariu.
In acest context, marti, 20 ianuarie 2015, directorul Pascal Pezzani facea o prezentare de rutina a rezultatelor pe 2014 si a perspectivelor centralei nucleare din Blayais. Raspunzand unei intrebari privind dronele, directorul a bagatelizat evenimentul: „Aici, noi nu am vazut o drona; am vazut un OZN si nu a existat niciun impact asupra sigurantei instalatiilor noastre. Pozitia noastra este clara, atunci cand exista un survol al locului, facem o incunostintare si comunicam”.
* * *
Am mai anuntat in paginile acestei publicatii ca CEFAA (Comisia pentru Studierea Fenomenelor Aeriene Anormale a guvernului din Chile), condusa de generalul Ricardo Bermudez, si GEIPAN (Grupul pentru Studiu si Informare asupra Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate), organism guvernamental din Franta, au decis, in 2013, sa coopereze. In acest cadru, pe 28-29 octombrie 2014, la Paris, CEFAA si un ONG francez, Comisia tehnica SIGMA2, au anuntat prima lor „intalnire de lucru”. Seful CEFAA, Ricardo Bermudez, si cel al GEIPAN, Xavier Passot, au transmis aprobarea guvernelor lor pentru aceasta colaborare, in „explorarea Marelui Tabu”, asa cum a comentat presa.
CEFAA, infiintata in 1997, se afla intr-o cooperare stransa cu universitatile si cu toate serviciile legate de aviatie din Chile. Comisia are privilegiul sa conteze pe unii dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta din tara, in calitate de consultanti, ca si pe sprijinul Fortelor Armate si al Corpurilor de Politie. Despre agentia franceza GEIPAN stim ca functioneaza oficial, inca din 1977 (cu unele schimbari de titulatura), in cadrul CNES (Centre National d’Études Spatiales), echivalentul francez al NASA. Rolul GEIPAN a fost si este colectarea de date despre OZN-uri. El clasifica fiecare observatie OZN dupa o grila de la A la D, cu D fiind notate cazurile cu adevarat incurcate, pentru care nu exista explicatii. Circa 20 la suta din cele 2200 de cazuri din fisierele GEIPAN se incadreaza in categoria D.
Risc pentru aviatie?
Comisia SIGMA2 este o ramura a „3AF” (Asociatia Aeronautica si Astronautica din Franta), o organizatie tehnica, de utilitate publica din sectorul privat, echivalentul aproximativ al Institutului American de Aeronautica si Astronautica din Statele Unite. Potrivit presedintelui Comisiei SIGMA2, Luc Dini, „Lucram cu GEIPAN pentru a examina cazurile tip D (…), cautand explicatii si cauze acolo unde GEIPAN nu poseda expertiza necesara sa investigheze in continuare. Deoarece rolul nostru este neoficial si fara implicare directa in anchetele de teren, ne concentram pe analiza datelor fizice si a masuratorilor (…) dupa terminarea anchetei preliminare”.
Potrivit lui Dini, oficialitatile din Chile au tras concluzia ca OZN-urile (numite si Fenomene Aeriene Neidentificate, prescurtat FAN) reprezinta „un risc potential pentru aviatie”, dar CEFAA nu are nicio componenta destinata analizei, asa cum e SIGMA2. E un fapt semnificativ, intrucat, spune Dini, CEFAA „vrea sa mearga dincolo de ancheta si sa incerce sa explice stiintific cauzele” fenomenului OZN… In orice caz, spune Dini, SIGMA2 nu doreste doar atat, ci, prin aceasta „axa de cooperare”, „a confirmat intentia sa de a dezvolta o retea de expertiza stiintifica si tehnica, sa realizeze studii de caz fizice si sa discute analize tehnice, in Franta, in Europa si in afara Europei”.
In mod evident, unul dintre partenerii vizati va fi american, si anume Centrul National de Raportare Aviatica a Fenomenelor Anormale NARCAP (National Aviation Reporting Center on Anomalous Phenomena) din SUA, organizatie stiintifica neguvernamentala, nonprofit, cu care CEFAA a semnat o intelegere de colaborare inca din 25 februarie 2011. De 15 ani, NARCAP evalueaza intalnirile aeriene potential catastrofale, in ciuda faptului ca e subfinantat si nu a avut parte de publicitate.
Colaborarea dintre CEFAA si GEIPAN a inceput in 2013, la „Simpozionul pentru investigatii oficiale si stiintifice ale FAN (OZN-uri)”, de la Greensboro, Carolina de Nord. Atunci, un vorbitor invitat, Jose Lay, oficial CEFAA, s-a intalnit cu Xavier Passot de la GEIPAN, au schimbat informatii si au fost de acord, in principiu, sa inceapa o cooperare formala intre entitatile respective. Acum Lay este increzator ca, fie si fara ajutorul guvernului american, lucrurile vor merge inainte.
Jurnalista americana Leslie Kean, care a jucat un rol-cheie in organizarea conferintei din Greensboro, afirma: „Stiu, din experienta personala, ca relatia cu alte guverne privind acest aspect este suficient de importanta pentru membrii guvernului SUA, pentru a avea in vedere o noua implicare oficiala in aceasta problema… Faptul ca cele doua agentii de top din lume – una din Europa si alta din America de Sud – isi unesc fortele este extrem de insemnat, si speram ca acest pas inainte va incuraja guvernul nostru sa ia subiectul in serios si sa se alature acestui efort international”.
„Rolul SUA este important – continua ea – pentru ca odata ce SUA este in bord – chiar prin simpla participare a unui membru in staff, pentru a evalua validitatea implicarii SUA – multe alte tari vor dori sa vina in acest bord. Chiar si o fisura in aceasta usa, inchisa acum, ar fi de ajuns pentru a schimba radical imaginea”.
DAN D. FARCAS
Comentarii