Unul dintre cei mai mari lideri militari ai Antichitatii a fost, fara indoiala, Hannibal, fiul lui Hamilcar Barca, conducatorul Cartaginei. Aceasta personalitate de exceptie a epocii sale, crescuta in spiritul urii fata de Imperiul Roman, ar fi putut sterge de pe fata pamantului Cetatea Eterna, in anul 216 i.Ch. De ce n-a facut-o? Iata o enigma pe care istoricii nici astazi nu au deslusit-o. Iar ezitarea l-a costat, in cele din urma, viata.
Elefantii care traverseaza muntii
Educatia militara, inceputa la 9 ani, a transformat treptat un copil intr-un mare sef de armata, dar si un stralucit intelectual, excelent cunoscator al culturii grecesti. Dupa moartea tatalui sau, in 229 i.Ch., Hannibal devine general absolut al cartaginezilor, la numai 18 ani. Obsesia vietii sale era anularea pacii umilitoare cu Roma, din 241, in urma Primului Razboi Punic. Trebuia neaparat sa atace dusmanul latin care preluase guvernarea multor provincii luate in stapanire de Hamilcar Barca. Iar strategului punic (denumirea romana pentru cartaginezi) i-a venit ideea de a-si zdrobi dusmanul in lupte terestre si nu navale. Aceasta conceptie avea sa fie una surprinzatoare pentru generalii romani, caci marea forta si abilitate a cartaginezilor erau cea maritima si nu pedestra.
In anul 221 i.Ch. debuteaza al Doilea Razboi Punic. Armatele lui Hannibal trec raul Ebru (granita spaniola fixata de Roma), traverseaza Pirineii, sudul Galiei si apoi efectueaza acea spectaculoasa trecere prin Alpi, probabil prin stramtoarea Le Petit Saint-Bernard. Plecase cu 60 de mii de fantazini, 11 mii de cavaleri si aproximativ 50 de elefanti. Eliberand teritoriile spaniole, marele general are chiar timp si sa se casatoreasca cu o printesa catalana.
Trecerea prin Alpi, fara sa cunoasca bine traseele si vicisitudinile climatice, l-a facut celebru pe Hannibal. Pe coastele muntoase, pe carari nebatute si prin paduri pline de primejdii, cartaginezul si-a vazut injumatatite efectivele; insa inamicii n-au fost romanii, ci gerul napraznic si bandele de talhari. Cu toate acestea, el patrunde in mars fortat pe pamantul Italiei de azi si obtine patru victorii terifiante asupra legiunilor romane. 80 de mii de soldati latini au ramas neinsufletiti dupa luptele de la Tessino, Trebia, Trasimena si Ofranto, alti 20 de mii fiind luati prizonieri. Incredibilele succese terestre au ridicat impotriva Romei si alti supusi ai ei, din Sicilia, Sardinia si din Orientul Apropiat.
La portile Romei
Momentul era propice pentru ca Hannibal sa-si implineasca visul: atacul frontal asupra Cetatii Eterne. Insusi istoricul Titus Livius afirma ca ocuparea inimii Imperiului ar fi fost o „joaca” pentru generalul cartaginez. Si totusi…
De ce s-a preocupat Hannibal de zona sudica a Italiei peninsulare si a crutat centrul politic si militar al dusmanului sau natural? Psihicul armatelor sale era excelent, fapt decisiv de foarte multe ori in asemenea confruntari. Sa fi fost vreo influenta nemilitara, poate din partea sotiei sale, care ar fi putut avea rude la Roma? Nu se stie. Cert este faptul ca romanii, dezmeticindu-se, au contratacat in Spania.
Generalul roman de numai 24 de ani Scipio Africanul trece fulgerator din Sicilia direct pe tarmul nordic al Africii, ii ataca pe cartaginezi cu trupe mult inferioare numeric si-i invinge la Zama, in 202 i.Ch. Hannibal se sinucide in 183 i.Ch., la 64 de ani, insa de fapt, sfasitul lui a inceput atunci cand a ocolit inexplicabil zidurile Cetatii Eterne.
PAUL IOAN
Comentarii