Personalitati ale paranormalului

  Mai staruie prejudecata (sau ignoranta!) ca fenomenele paranormale îi agaseaza pe unii oameni neinstruiti, superstitiosi sau bolnavi psihic. Am întâlnit aprecieri de felul acesta cu putin timp în urma si am ramas surprins de modul superficial în care se judeca pe alocuri evenimentele metapsihice si parapsihologice.
  Mai staruie prejudecata (sau ignoranta!) ca fenomenele paranormale îi agaseaza pe unii oameni neinstruiti, superstitiosi sau bolnavi psihic. Am întâlnit aprecieri de felul acesta cu putin timp în urma si am ramas surprins de modul superficial în care se judeca pe alocuri evenimentele metapsihice si parapsihologice.
     
       Dintre personalitatile stiintei care au experimentat fenomenele paranormale si le-au confirmat ulterior, toate au ramas subjugate de adevarurile revelate, devenind adeptii fenomenologiei paranormale. De pilda Walley Carington descopera asa numitul „efect de dislocare”, deosebit de important pentru studiul parapsihologiei. Acesta consta în relationarea telepatiei cu clarviziunea si modul de a se imprima în memorie informatiile; omul de stiinta descopera ca informatia primita poate fi de doua feluri, una care se refera la evenimente de mult depasite si alta la evenimente viitoare. În fosta Uniune Sovietica, renumitul Vasiliev, condamnat la munca silnica, a descoperit elemente de baza ale hipnozei si telepatiei, fiind unul din cei mai importanti parapsihologi ai acestui secol. Experientele renumitului Charles Richet sunt bine cunoscute. Francezul era de o disciplina si rigoare iesite din comun – sa nu uitam ca Richet era profesor la Universitatea din Paris -, iar toate stradaniile sale au stat sub semnul experientei în fenomenologia paranormala. Celebru ramâne exemplul asistat si verificat de universitarul francez, prin care un copil si-a visat în anul 1813 propria groapa, cu datarea 9 ianuarie 1883, data când cel ce visase avea sa moara exact ca în vis. Alt om de stiinta, Dunne, a prevazut prin clarviziune corecta eruptia vulcanului de pe Insula Martinica, reusind astfel sa avertizeze populatia si sa salveze mii de oameni. Fara a mai vorbi, referindu-ne la trecut, de Francesco d’Assisi, un mare observator al fenomenelor si traitor, totodata, al lor, din care cauza a fost stigmatizat, sau de Padre Pio sau Theresa Neumann, acestia din lumea catolica.
       
     Personalitatilor stiintifice le-a fost dat sa fie secondate mereu de mari slujitori ai crestinismului, si unii si altii ajungând în cercetarile si observatiile lor la aceleasi concluzii obtinute în mod independent…
     
     Practica paranormala
       
     La noi, primul care a beneficiat de un eveniment exceptional de scriere automata a fost Hasdeu, la scurt timp dupa moartea fiicei sale, Iulia. Pur si simplu mâna savantului a fost ridicata, fara vointa omului, aceeasi mâna a început sa scrie, iar Hasdeu n-avea decât sa citeasca textul pe care Iulia i-l dictase. Îndeobste scrierea automata are nevoie de mâna hipnotizatului care va scrie fara control prin vointa constienta. Astfel s-au primit mii si mii de mesaje din lumea spiritelor. Examinate de catre specialisti, mesajele au fost considerate corecte, impecabile, uimitoare. În felul acesta nu s-a mai putut vorbi despre o lume a spiritelor închipuita de noi oamenii, ci direct de o lume paralela, viabila si vie, care se poate manifesta si chiar este dornica sa se exprime în anumite conditii ce li se cer celor ce încearca un contact cu spiritele. Alte experiente stiintifice, care au confirmat parapsihologia ca stiinta de granita, se refera spre exemplu la reactiile fizice inexplicabile în aparenta dar foarte valoroase pentru cercetator. De pilda unui subiect uman i se pune în palma o moneda si imediat i se sugereaza, tot pe cale hipnotica, faptul ca respectiva moneda arde cumplit! Ei bine, procedeul a condus la senzationala situatie când subiectul care a primit mesajul prin hipnoza s-a pomenit cu o brusca aparitie în palma a unor flictene, exact ca atunci când cineva tine în palma chiar o moneda incandescenta! Departe de a fi lamurite pe deplin, fenomenele experimentate au condus la descoperiri senzationale, toate inspirând sugestia ca lumea imateriala exista si ca functia ei în lumea vie, materiala, nu este secundara, ci esentiala…