Ryan Graves este un fost pilot si inginer de avioane de vânatoare al Marinei. El prezideaza Comitetul pentru Integrare si Extindere a UAP/OZN al Institutului American de Aeronautica si Astronautica. El este si fondatorul noii organizatii non-profit Americans for Safe Aerospace.
Pe 28.02.2023, în urma doborârii baloanelor neidentificate deasupra Americii de Nord, el a publicat în Politico un articol intitulat „Avem o problema adevarata OZN. Si nu sunt baloanele”. Reproduc în cele ce urmeaza principalele idei din acest articol.
Fixarea Americii asupra obiectelor care au plutit la începutul anului deasupra SUA a trecut cu vederea o problema mult mai serioasa – cea privind aeronavele cu o tehnologie avansata pe care nu o putem explica. Între 2004 si 2021, Marina a recunoscut oficial 11 incidente, cu fenomene aeriene neidentificate, care au necesitat actiuni evazive si au declansat rapoarte obligatorii de siguranta.
Cub gri închis
Graves însusi a trecut printr-o astfel de situatie. Într-o zi senina si în-sorita din aprilie 2014, doua avioane F/A-18 au decolat pentru o misiune de antrenament de lupta aeriana în largul coastei statului Virginia. Avioanele, care faceau parte din escadronul sau de lupta, au urcat la o altitudine de 12.000 si s-au îndreptat catre zona de avertizare W-72, un perimetru exclusiv de spatiu aerian aflat la zece mile est de Virginia Beach. Tot traficul în zona de antrenament trecea printr-un singur punct GPS la o altitudine stabilita – „aproape ca o usa de intrare într-o încapere masiva în care avioanele militare pot opera fara a se ciocni cu alte avioane”. Chiar în momentul în care cele doua avioane au trecut pragul, unul dintre piloti a vazut un cub gri închis în interiorul unei sfere clare, stând nemiscat în ciuda vântului, fixat drept în punctul de intrare. Avioanele de vânatoare, aflate la numai 30 de metri unul de celalalt, au trecut ca o sageata de ambele parti pe lânga obiect. Pilotii se apropiasera atât de periculos de ceva ce nu puteau identifica, încât au încheiat imediat misiunea de antrenament si s-au întors la baza.
„Aproape ca am lovit unul dintre acele lucruri nenorocite!” le-a spus la scurt timp dupa aceea seful zborului, înca zdruncinat de incident, în camera de pregatire a pilotilor. Stiau cu totii exact ce a vrut sa spuna. „Nenorocitele alea de lucruri” îi chinuisera permanent în ultimele opt luni.
Graves scrie ca s-a alaturat Marinei SUA în 2009 si a urmat anii de pregatire riguroasa ca pilot. Între altele, ei au fost instruiti sa fie observatori experti în identificarea aeronavelor, atât cu senzorii lor cât si cu propriii ochi. Era de datoria lor sa stie tot ce este în zona lor de operare. De aceea, în 2014, dupa ce s-au facut îmbunatatiri la sistemele radar, escadrila lui Graves a facut o descoperire uluitoare: în spatiul aerian din jurul lor erau obiecte necunoscute…
Initial, când obiectele apareau pe radarele nou modernizate, au presupus cu totii ca sunt „fantome în masina” sau erori de software. Dar apoi au început sa coreleze pistele radar cu multiple sisteme de supraveghere, inclusiv senzori în infrarosu care detectau semne de caldura.
Acestea nu erau simple baloane. Fenomenele aeriene neidentificate (UAP) au accelerat cu viteze de pâna la Mach 1, viteza sunetului. Ele si-au putut mentine pozitia, parând nemiscate, în ciuda vântului de 120 de noduri cu forta de uragan de categoria 4. Nu aveau mijloace vizibile de ridicare, suprafete de control sau propulsie – cu alte cuvinte, nimic care sa semene cu aeronavele normale cu aripi, flapsuri sau motoare. Si au depasit de departe avioanele americane de lupta, functionând continuu pe tot parcursul zilei. Graves mentiona: „Sunt un inginer, format oficial, dar tehnologia pe care au demonstrat-o mi-a sfidat întelegerea”.
Dupa acea aproape-ciocnire, conducerea escadrilei a trimis un raport de siguranta, în speranta ca se poate face ceva înainte de a fi prea târziu. Din pacate, nu a existat o recunoastere oficiala a ceea ce au experimentat pilotii si nu exista nici un mecanism de raportare a observatiilor – chiar daca alte echipaje aeriene care zburau de-a lungul coastei de est au început si ele sa treaca prin experiente similare. Singura optiune ar fi fost ca antrenamentele sa fie anulate sau mutate, întrucât UAP continuau sa manevreze, necontrolat, în vecinatatea lor. A trecut de atunci aproape un deceniu si înca nu se stie ce anume au fost.
Gravess scrie ca atunci când s-a retras din Marina, în 2019, a fost primul pilot în serviciu activ care s-a prezentat public si a depus marturie în fata Congresului privind aceste incidente. În anii care au urmat, a existat o acoperire notabila a întâlnirilor, iar Congresul a luat unele masuri pentru a forta agentiile militare si de informatii sa faca mult mai mult pentru a ajunge la baza acestor mistere.
Totusi, nu a existat nimic apropiat de nivelul de atentie publica si oficiala care a fost acordat recentelor doborâri ale unui balon spion chinez si a celorlalte trei obiecte necunoscute care au fost probabil baloane de cercetare. Si aici este problema.
„Evenimentele UAP continua sa aiba loc în spatiul aerian restrictionat sau sensibil, generând preocupari pentru siguranta zborului sau activitatea de colectare a adversarului”, a raportat în luna ianuarie directorul National Intelligence, citând 247 de noi rapoarte în ultimele 17 luni. „Unele UAP pareau sa ramâna nemiscate, în vânt, sa se miste împotriva vântului, sa manevreze brusc sau sa se deplaseze cu o viteza considerabila, fara mijloace de propulsie vizibile.”
Graves a adaugat ca UAP reprezinta, de asemenea, un pericol tot mai mare de siguranta pentru avioanele comerciale. În luna mai, Administratia Federala a Aviatiei a emis o alerta dupa ce o aeronava de pasageri care zbura deasupra statului Virginia de Vest a suferit o defectiune rara a doua sisteme majore, în timp ce trecea pe sub ceea ce parea a fi un UAP.
Un lucru pe care îl stim – scria Graves – este ca aceste obiecte nu fac parte dintr-un proiect clasificat al SUA. „Am fost destul de convinsi ca nu aceasta este explicatia”, a marturisit si Scott Bray, directorul adjunct al Oficiului de Informatii Navale, anul trecut, în fata Congresului.
Capacitati avansate
Marco Rubio, vicepresedintele Comitetului de Informatii al Senatului, a confirmat într-un interviu recent ca, indiferent de originea acestor obiecte, ea nu este armata americana. „Avem lucruri care zboara deasupra bazelor noastre militare si a locurilor în care desfasuram exercitii militare si nu stim ce sunt si nu sunt ale noastre”, a spus el.
Presedintele Joe Biden a subliniat pe buna dreptate riscurile reale pentru securitatea nationala si siguranta aviatiei, de la „colectarea informatiilor de straini” la „pericol pentru traficul aerian civil”, care apar de la entitatile low-tech „asemanatoare unui balon”. Cu toate acestea, ceea ce presedintele nu a abordat în timpul conferintei de presa din 16 februarie au fost acele UAP care prezinta capacitati avansate de performanta.
Guvernul SUA e bine sa admita ca este posibil ca o alta tara sa fi dezvoltat o tehnologie care schimba jocul. Trebuie abordata urgent aceasta amenintare prin reunirea celor mai bune minti din sectoarele militare, de informatii, stiinta si tehnologie. Dar daca UAP avansate nu sunt drone straine, atunci este absoluta nevoie de o ancheta stiintifica solida asupra acestui mister. Confuzia si negarea sunt o reteta pentru teoriile conspiratiei si pentru o neîncredere crescuta în cautarea adevarului.
În acest moment, piesele puzzle-ului UAP sunt împrastiate în arhive din armata, guvern si sectorul privat. Aceste seturi masive de date trebuie sa fie integrate si analizate cu noi metode precum inteligenta artificiala. De asemenea, aceste date trebuie sa fie puse la dispozitia celor mai buni oameni de stiinta din afara guvernului. Institutiile academice si organizatiile stiintifice civile ar putea juca un rol important.
Din pacate, toate rapoartele si videoclipurile UAP sunt clasificate, ceea ce înseamna ca pilotii în serviciu activ nu pot face publice experientele lor, iar solicitarile de desecretizare FOIA sunt respinse.
Daca fenomenele la care am asistat cu ochii mei se dovedesc a fi drone straine – încheie Graves – ele reprezinta o amenintare urgenta la adresa securitatii nationale si a sigurantei spatiului aerian. Daca sunt altceva, trebuie sa devina o prioritate stiintifica.
DAN D. FARCAS
Comentarii