Am prezentat in episoadele precedente stradaniile Dr. Steven M. Greer de a convinge autoritatile sa dispuna desecretizarea dovezilor privind prezenta extraterestra pe Terra si a celor privind avantajele obtinute astfel de unele grupari oculte. In 2001, Greer a facut o noua tentativa in acest sens, prin proiectul Disclosure (Dezvaluirea). Lansarea oficiala a proiectului s-a facut printr-o conferinta de presa, la National Press Club din Washington DC, la 9 mai 2001. Cea mai mare sala a centrului de presa, era plina, ceea ce nu se mai intamplase de peste 10 ani. 22 de camere de filmat urmareau evenimentul. Circa 250.000 de persoane s-au conectat in direct, prin Internet. Niciodata inainte nu se conectasera mai multi de 25.000, astfel incat circuitele s-au blocat, o parte din timp. Prima oara, transmisia a fost chiar imposibila; Greer suspecta ca a fost bruiat de NSA.
Presa a fost de fata
Au fost prezente toate marile agentii de presa, principalele canale de televiziune si zeci de posturi de radio. Din pacate, datorita restrictiilor impuse martorilor, nici de aceasta data nu a fost posibil sa se puna pe masa dovezi atat de solide incat sa convinga orice sceptic. In zilele urmatoare, conferinta de presa a fost reflectata prin articole in Washington Times, in Sunday Daily Express din Marea Britanie, in Pravda, in presa din China etc. S-a apreciat ca circa un miliard de locuitori ai planetei au auzit despre acest eveniment. Mass-media a fost invitata sa investigheze pe cont propriu toate cazurile relevate.
Mari agentii de presa, cotidiene si canale TV anuntasera initial organizatorii ca vor consacra spatii largi investigarii dezvaluirilor. Ulterior, insa cei in cauza au recunoscut – confidential – ca au fost opriti sa faca aceasta "prin indicatii de sus", ori ca emisiunea cutare nu este permis sa fie difuzata decat la o ora imposibila, din noapte.
Un ziar serios a declarat ca nu va scrie nimic "chiar daca ni s-ar pune un extraterestru pe birou", motivand ca de aceste subiecte nu se ocupa decat tabloidele. Acelasi ziar nu avusese insa nicio retinere sa publice – de pilda – detalii scabroase ale unor escapade sexuale, sau ale unor crime, specialitati ale acelorasi tabloide. Si senatorii au refuzat sa se ocupe de un asemenea subiect, de teama sa nu fie porecliti, sa zicem, "senatorul raza de luna". Principalele motive au fost deci: teama de ridicol, incapacitatea de a depasi anumite prejudecati, dar probabil si interventii oculte.
Ca argument, au mai fost evocate si vechile argumente oficiale care spuneau ca studierea OZN-urilor e inutila, intrucat "lipsesc dovezile palpabile", sau deoarece "nu prezinta un pericol la adresa securitatii nationale", sau pentru ca "nu au fost aduse dovezi ca observatiile categorisite ca "neidentificate" ar fi vehicule extraterestre". Oficialitatile nu negau deci fenomenul, spuneau doar ca nu au fost aduse "dovezi palpabile", ceea ce nu era insa catusi de putin un criteriu serios ca fenomenul OZN, marturiile si documentele disponibile, nu meritau sa fie examinate mai atent.
La conferinta de presa din 9 mai 2001, s-au distribuit declaratiile rezumate, in scris sau video, ale sutelor de martori contactati de Dr. Greer. Dar la eveniment au fost prezente, fizic, si peste 20 de personalitati: militari, functionari guvernamentali, cercetatori etc. care au vorbit despre evenimentele OZN sau din spatiul extraterestru la care au fost martori.
Martori seriosi
Astfel, generalul de brigada Steven Lovkin, care, incepand din 1959 si-a facut serviciul la Casa Alba, sub presedintii Eisenhower si Kennedy, spunea ca, in cadrul atributiilor sale, a vazut numeroase fotografii si inregistrari radar cu OZN-uri. I s-au aratat si resturi ale OZN-ului prabusit la Roswell in 1947 si i s-a spus ca acolo au fost recuperate si fiinte nepamantene. Dar a invatat, cu aceeasi ocazie, ca a vorbi in public despre OZN-uri insemna calea cea mai sigura de a fi ridiculizat si a-ti ruina definitiv cariera.
John Callahan, fost sef al serviciului de accidente si investigatii din Administratia Federala de Aviatie a SUA, spunea ca are toate inregistrarile privind un OZN de patru ori mai mare decat un Boeing 747, urmarit pe radar, peste 30 de minute, in 1986, in Alaska.
Locotenent colonelul Charles Brown, erou al Air Force in al Doilea Razboi Mondial, ca si mai multi alti martori, au prezentat observatii prin radar ale unor vehicule superrapide, conduse inteligent, efectuand miscari imposibile pentru aeronavele pamantene, observatii care, la vremea respectiva au fost eliminate din lista de cazuri puse la dispozitia publicului in cadrul proiectelor oficiale OZN (Grudge, Blue Book etc.).
Robert Salas, fost capitan in Air Force, spunea ca are inregistrari si documente desecretizate privind blocarea de catre un OZN, in 1967, a tuturor rachetelor nucleare de la baza militara Malmstrom etc. Clifford Stone, fost militar, spunea ca a facut parte dintr-un grup care a participat la recuperarea resturilor unui OZN prabusit si a unor extraterestri raniti. Donna Hare, fosta angajata NASA, afirma ca un astronaut i-a povestit ca a vazut un OZN ateri-zand pe Luna si a examinat urmele lasate de acesta pe sol.
La aceste declaratii nemijlocite se adaugau si numeroasele marturii inregistrate video. Astfel, maiorul Air Force George A. Filler, sergentul major Dan Morris, dar si altii, au relatat despre cazuri de extraterestri capturati vii dar care mai tarziu au decedat. Mai multi tehnicieni afirmau ca, in proiectele de varf la care au lucrat, s-au folosit tehnologii obtinute de la extraterestri.
Lordul Hill-Norton, amiral cu cinci stele, fost ministru de razboi britanic, afirma ca datele pe care le-a avut la dispozitie l-au convins ca exista o posibilitate serioasa ca suntem vizitati, si inca de foarte mult timp, de fiinte apartinand unor civilizatii din afara Pamantului. Rapoartele in acest sens ar merita o examinare stiintifica riguroasa si nu sa devina subiect de articole senzationale in gazetele tabloide.
Generalul maior de aviatie rus Vasilii Alexeev a declarat lui Greer ca are cunostinta de numeroase rapoarte privind obiecte zburatoare neidentificate. Multe dintre observatii s-au facut deasupra unor centre de cercetare sau depozite de arme nucleare. Au fost si cazuri in care OZN-urile au reactionat la actiunile martorilor. Diferite organizatii, inclusiv ale armatei si ale Academiei de stiinte, studiaza fenomenul. Generalul era convins ca extraterestrii au un nivel de civilizatie mult mai avansat decat al nostru si nu privesc cu ochi buni atitudinea razboinica si antiecologica a pamantenilor.
Dr. Roberto Pinotti, binecunoscut ufolog, a intrat in posesia unor documente, anterior secrete, ale aviatiei militare italiene, privind 215 cazuri inexplicabile de observatii OZN. Primele documente datau din 1936. Un astfel de caz a fost observat deasupra Venetiei. Intr-un alt caz, dintr-o nava uriasa, de forma unei tigari de foi, au fost vazute iesind mai multe nave mai mici. Avioanele n-au reusit niciodata sa intercepteze intrusii din cauza vitezei foarte mari a acestora. Mussolini era extrem de preocupat de misterioasele nave si de potentiala vulnerabilitate a avioanelor proprii in fata lor. Cazurile au continuat si dupa razboi. Intr-unul dintre documente, generalul de aviatie Salvatore Marcoletti declara ca in 1976, langa Lecchi, deasupra avionului cu care zbura, a aparut un obiect zburator cenusiu urias, care, dupa un timp a tasnit cu o viteza extraordinara, disparand in zare. Generalul Olivero, seful biroului de informatii al aviatiei militare iteliene, a declarat recent ca, din 1978, aviatia militara desfasoara o investigatie serioasa asupra fenomenului OZN. Intre altele au fost examinate doua urme ale aterizarii unor OZN-uri, in apropiere de Neapole, unde s-a constatat ca solul fusese bombardat cu microunde de mare intensitate si de inalta frecventa.
Asa cum se intreba un ziarist, comentand conferinta de presa organizata de Dr. Greer in 9 mai 2001 la Washington – oare toate aceste persoane, foarte serioase, se inseala sau vor sa insele?
Argumente partiale?
Inainte de conferinta organizata prin proiectul Disclosure, au avut loc intalniri ale martorilor prezenti cu peste douazeci de senatori si membri ai Congresului american. In saptamana care a urmat conferintei de presa, Greer si colaboratorii sai s-au intalnit din nou cu numerosi membri ai Congresului, ca si cu reprezentanti ai NASA si ai altor corporatii posibil implicate. De pilda, pe 12 mai, la un hotel din Washington, o parte din martori au facut depozitii in fata a 300 de persoane.
S-a subliniat si cu aceasta ocazie ca majoritatea argumentelor prezentate la conferinta de presa fusesera partiale, intrucat, pentru a veni cu dovezi mai detaliate, martorii ar fi trebuit sa aiba permisiunea sa vorbeasca, permisiune care le-a fost insa refuzata, pe motiv ca s-ar divulga astfel secrete militare sau de stat. Dr. Steven Greer a cerut deci audierea in Congresul SUA a martorilor, pentru a permite acestor oameni sa spuna tot ce stiu si sa determine forul legiuitor sa permita sa fie desecretizate toate dovezile detinute privind navele pilotate de entitati nepamantene. Cererea sa a ramas insa fara raspuns si, din pacate, la scurt timp, evenimentele din 11 septembrie 2001 au eclipsat preocuparile legate de desecretizarea documentelor OZN.
Greer a initiat ulterior o campanie de strangere de semnaturi, rugand toti cetatenii americani sa scrie reprezentantilor lor din Camera si Senat si sa ceara audierea in Congres a martorilor, singura cale, credea el, de a face ca adevarul sa iasa, in sfarsit, la lumina. Insa nici dupa atatia ani, in ciuda presiunilor, nu sunt planificate astfel de audieri, iar autoritatile vizate nu au mai comentat evenimentul. De asemenea, apelul lui Greer la sponsorizarea unor actiuni de largire a bazei de informatii au avut un ecou sub asteptari.
DAN D. FARCAS
Comentarii