Rapiti de OZN-uri

          O alta definitie a realitatii
          
          John Mack spune ca în filosofia occidentala „materialista”, antropocentrica, avem o notiune supersimplificata a realitatii, redusa la ceea ce putem vedea, pipai, auzi etc. Întregul univers este deci considerat doar materie moarta – substanta si energie – la care se adauga uneori ipoteza unei lumi transcendente, spirituale, net separate, intangibile.

          O alta definitie a realitatii
          
          John Mack spune ca în filosofia occidentala „materialista”, antropocentrica, avem o notiune supersimplificata a realitatii, redusa la ceea ce putem vedea, pipai, auzi etc. Întregul univers este deci considerat doar materie moarta – substanta si energie – la care se adauga uneori ipoteza unei lumi transcendente, spirituale, net separate, intangibile.
          
          Experiente irepetabile
          
          Chimistul american Kary B. Mullis, laureat al Premiului Nobel în 1993, relata ca în 1985, fiind noaptea într-o padure, s-a întâlnit cu niste „vidre luminoase” (glowing raccoons) care i-au vorbit, dupa care, timp de câteva ore, nu mai stie ce s-a întâmplat. Întâmplarea a fost pentru el atât de reala încât s-a întors, la scurt timp, în padure pentru a regasi aceste fiinte sau macar niste urme ale lor. Istorii similare au fost relatate si de alte persoane. Si scriitorul Whitley Strieber a confirmat profesorului Mack ca a avut o întâlnire cu astfel de creaturi. Scepticii vor spune – „adu dovada acestei întâlniri”. În filmul Contact (realizat pe baza romanului lui Carl Sagan), personajul principal feminin face o calatorie lunga într-un alt colt al Universului, într-un rastimp care tuturor celorlalti li se pare o fractiune de secunda. La scepticismul acestora ea raspunde: „Tot ce stiu despre mine îmi spune ca asta s-a întâmplat, ca a fost ceva real”. Acest raspuns este singurul care poate fi dat de cei care au avut întâlniri stranii, iesite din canoanele stiintei actuale. Evident, stiinta materialista nu accepta astfel de „dovezi”.
          
          Metodele stiintei nu sunt adecvate aici
          
          Mack însusi afirma, în cartea sa Passport to the Cosmos (1999), despre rapirile OZN: „Nu voi încerca sa scriu un articol stiintific despre aceste lucruri, deoarece nu pot realiza nici un fel de experimente. Nu pot face sa apara vidre luminoase. Nu le pot cumpara spre studiu de la un furnizor de materiale de cercetare. Nu pot sa-mi provoc o stare în care, timp de câteva ore, sa nu stiu ce mi s-a întâmplat. Toate aceste lucruri stiinta le numeste incidentale, deoarece nu pot fi reproduse. Dar ele s-au întâmplat”.
          Stiinta nu are, de pilda, loc pentru ceva care vine din necunoscut, se manifesta în lumea noastra fizica si dispare apoi – deci pentru entitati care, în acelasi timp, sunt si nu sunt fizice. Au fost cazuri în care cei rapiti au fost vazuti ca lipseau de la locul lor. Alteori cineva a raportat ca a vazut un OZN în preajma unei case, ori pe o sosea, iar altcineva din acea casa ori de pe acea portiune de sosea a spus ca a suferit, în acelasi interval de timp, o rapire. Aceasta din urma persoana nu stia ca avusese si un martor independent. Exista deci în mod cert si o dimensiune fizica a fenomenului, ceea ce este de natura sa produca multa neliniste, dupa ce ne-am simtit atât de ocrotiti în universul viziunii noastre materialiste.
          
          Extraterestrii – rod al gândirii dualiste
          
          Mack critica acea „gândire dualista” prin care avem tendinta sa judecam lumea prin extreme: bine si rau, alb si negru, subiectiv si obiectiv, oamenii si natura etc. ceea ce cauzeaza multe din neajunsurile cu care ne confruntam. Notiunea de „extraterestru” este, spune el, rodul aceluiasi mod dualist de gândire. Nu se poate accepta ca rapirile OZN se petrec – în totalitatea lor – exclusiv în lumea noastra materiala, dar ar putea fi reale într-o lume înteleasa într-un sens mai larg. Si Jacques Vallée spune, de pilda, ca „eu cred ca fenomenul OZN reprezinta dovada existentei altor dimensiuni, dincolo de spatiu-timp-ul nostru; OZN-urile ar putea sa nu provina dintr-un spatiu obisnuit ci dintr-un multivers care ne înconjoara din toate partile”.
          Trebuie deci sa fim deschisi sa admitem ca exista fenomene, tarâmuri si dimensiuni ale realitatii despre care deocamdata nu stim nimic. Alte filosofii, cum ar fi cea tibetana, accepta din totdeauna astfel de fenomene. Interesul lui Dalai Lama pentru cercetarile Prof. Mack, pe care l-a întâlnit în 1992 si în 1999, a fost trezit tocmai de posibila deschidere a viziunii occidentale spre noi orizonturi.