Rapiti de OZN-uri

           Si în Biblie, Divinitatea utilizeaza adesea vehicule care aduc cu actualele OZN-uri.
          
          Un om din zilele noastre, daca ar vedea noaptea niste fapturi venite cu un car ceresc luminos, ar face poate un raport la politie.

           Si în Biblie, Divinitatea utilizeaza adesea vehicule care aduc cu actualele OZN-uri.
          
          Un om din zilele noastre, daca ar vedea noaptea niste fapturi venite cu un car ceresc luminos, ar face poate un raport la politie. Acum câteva sute de ani, aceeasi experienta ar fi fost povestita vecinilor (fara riscul de a fi considerat nebun) ca o întâlnire cu zâne care dansau pe câmp, acum o mie de ani drept zborul îngerilor, acum doua mii ca Bacchus care se zbenguia cu nimfele, iar acum sapte mii de ani s-ar fi vorbit de zeita gliei si a fertilitatii. Astfel de întâlniri, în care vizitatori, de esenta sacra, vin, pe caile cerului, de pe un alt tarâm, cu alte legi, se întâlnesc în traditiile tuturor popoarelor.
          În Biblie, de cele mai multe ori Divinitatea coboara pe Pamânt, pluteste în aer, ori urca la loc în Cer, înconjurata de un joc de lumini, de fum sau aburi. Dumnezeu i-a îndrumat pe evrei la iesirea din Egipt, „ziua în stâlp de nor; noaptea în stâlp de foc”. „În straja diminetii a cautat Domnul din stâlpul cel de foc si de nor spre tabara egiptenilor si a umplut tabara egiptenilor de spaima”. Tot El a vegheat deasupra taberei fiilor lui Israel si în peregrinarile prin desertul Sinai, ziua „în chip de nor”, iar noaptea ca „o vedere de foc”. Rapoarte despre OZN-uri ascunse în nori sau chiar deghizate în nori, ca si despre OZN-uri în forma de coloana, exista si în zilele noastre. Dar ce alt cuvânt mai potrivit decât „nor” putea gasi naratorul din antichitate în vocabularul sau pentru a numi un obiect sau vehicul miraculos care pluteste în aer, înaltându-se apoi în ceruri? Acel rug „care ardea dar rugul nu se mistuia” pe muntele Sinai, ca si muntele „care ardea în para de foc” atunci când s-au dat cele zece porunci, nu par sa fie flacara unui incendiu, întrucât focul „nu mistuia”, ci, mai degraba, o lumina orbitoare a unui vehicul din care apar Dumnezeu sau îngerii lui. Pe atunci focul era singura sursa pentru o lumina puternica nocturna, deci si singurul cuvânt care se putea folosi în acest scop. Dupa anumite opinii, „întunericul” asociat în unele versete cu lumina unor astfel de vehicule ar trebui înteles drept partea solida, eventual interna, a vehiculului. Astfel s-ar interpreta, de exemplu, expresia „Moise a intrat în întunericul în care era Dumnezeu”.
          
          va cereasca a lui Iisus
          
          Straniile vehicule zburatoare, asociate Divinitatii, sunt mentionate si în Noul Testament. La nasterea lui Iisus, magii de la Rasarit vad o stea care „mergea înaintea lor, pâna ce a venit si a stat deasupra locului unde era Pruncul”. Evident, nu putea fi vorba de un astru obisnuit. Poate ca aceeasi lumina s-a aprins si asupra pastorilor din preajma, întocmai ca în numeroase rapoarte despre întâlniri nocturne cu OZN-uri: „si iata îngerul Domnului a stat lânga ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor si ei s-au înfricosat cu frica mare”. Noul Testament ne spune ca, atunci când Iisus s-a înaltat în trup, „un nor L-a luat din ochii lor. Si privind ei sdiscipoliit, în timp ce El mergea la Cer, iata ca lânga ei au stat doi barbati în haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la Cer? Acest Iisus, care s-a înaltat de la voi la cer, asa va si veni, cum L-ati vazut voi mergând la cer”. Atât înaltarea spre cer, cât si cei „doi barbati îmbracati în alb”, sunt elemente tipice, frecvent raportate si azi în rapirile OZN. O alta întâmplare miraculoasa, în care apar elemente comune întâlnirilor OZN, este si convertirea lui Saul (Pavel) prin aparitia lui Iisus, pe drumul Damascului. În acest caz este semnalata si o alta particularitate prezenta în numeroase rapoarte OZN si anume perceptia diferita a aceluiasi eveniment de catre diferiti martori. Un fenomen luminos asemanator OZN-urilor este mentionat, de asemenea, si în contextul schimbarii la fata a lui Iisus. Nu cumva – s-au întrebat mai multi autori – ne confruntam, de la începutul lumii, cu un acelasi fenomen, care ne-a însotit dintotdeauna?