Noul documentar al lui James Fox The Phenomenon, lansat marti 6 octombrie 2020 si avand ca subiect „fenomenele aeriene neidentificate” (FAN) a avut parte de o primire iesita din comun. Criticii apreciaza ca prin aceasta productie Fox a oferit unul dintre cele mai puternice argumente pentru existenta OZN-urilor care au fost vreodata puse pe un film.
Ufologul Jacques Vallée l-a numit „cel mai credibil documentar facut vreodata despre OZN-uri”. Impactul productiei a fost amplificat desigur de dezvaluirile OZN din ultimii ani si, in buna parte, de publicarea de catre New York Times in 2017 a videoclipurilor care aratau OZN-uri interceptate, in 2004 si 2015, de US Navy in largul coastelor estice si vestice ale SUA. Marina nu stie nici azi ce sunt obiectele din aceste videoclipuri, dar apreciaza cu mare incredere ca ele nu apartin controlului guvernelor Statelor Unite, Chinei sau Rusiei.
Filmul, de 100 de minute, analizeaza istoria observatiilor de OZN-uri din SUA din anii 1940 pana la revelatiile din 2020. O intrebare fundamentala pe care o ridica este cum se face ca guvernul a petrecut atatea decenii investigand OZN/FAN-uri daca (asa cum tot el a spus) fenomenul nu ar fi decat erori de perceptie si isterie? Ce vad, in acest caz, martorii pe cer? Ce preiau operatorii radar pe ecranele lor? Astazi, scepticii raspund: drone. Problema cu aceasta teorie este ca oamenii au inregistrat aeronave avansate care fac manevre aparent imposibile pe cer inca din anii ’40. Chiar daca majoritatea observatiilor inexplicabile de astazi ar fi drone (ceea ce filmul afirma ca este putin probabil) ce anume vedeau oamenii acum 30, 40 sau 50 de ani?
Cazuri si martori
Filmul se remarca prin prezentarea unei serii de cazuri credibile si de relatari ale unor martori credibili fara a recurge la afirmatiile senzationaliste care afecteaza majoritatea documentarelor de investigatii paranormale. Acest film bine argumentat nu ofera un raspuns definitiv la fenomenul OZN/UAP, dar va pune la incercare prejudecatile celor mai multi spectatori despre acest mister modern.
Fox documenteaza ca OZN-urile nu sunt ceva nou. El examineaza asa-numitul val de OZN-uri „Foo Fighter” care au fost vazute de pilotii americani peste Europa si Asia-Pacific in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Apoi selecteaza cateva cazuri, din deceniile de intalniri notabile cu OZN-uri, folosind taieturi din ziare, fotografii, filme, interviuri si emisiuni TV. Filmele de epoca includ, de asemenea, interviuri vechi cu regretatul astronaut Gordon Cooper, care si-a descris propriile observatii inexplicabile in timp ce era stationat in Germania, in 1951. Si fostul presedinte Gerald Ford, pe cand era inca congresman, a cerut o mai mare transparenta in ceea ce priveste problema. Filmul descrie, de pilda, cum, in 1952, controlorii de trafic aerian au vazut pe radare obiecte misterioase care violau spatiul aerian restrictionat de peste Washington DC. Armata a ridicat atunci, de repetate ori, avioane de vanatoare pentru a apara capitala natiunii, fara niciun rezultat.
Fox a dat o atentie speciala aparitiilor de OZN-uri in si in jurul obiectivelor nucleare. In film, fostul lider majoritar al Senatului, Harry Reid, arata ca OZN-urile au interferat, ocazional, chiar si cu sistemele de arme nucleare americane (retineti ca si portavioanele marinei americane sunt alimentate cu energie nucleara). Un astfel de incident a fost raportat in 1967, cand un obiect a aparut deasupra bazei aeriene Malmstrom din Montana, iar in acelasi timp, 10 rachete nucleare intercontinentale ICMB au devenit brusc inoperante. Robert Jamison, un ofiter responsabil cu aceste rachete, a povestit in film ca a trebuit sa iasa de mai multe ori si sa „reporneasca” rachetele care fusesera dezactivate, dupa ce in apropiere au fost vazute OZN-uri – obiecte rosii stralucitoare misterioase trecand pe cer. „Daca presedintele le-ar fi solicitat atunci sa lanseze rachetele, nu ar fi putut sa o faca”, spune Reid in The Phenomenon.
Istoria OZN-urilor nu putea fi spusa fara a mentiona deconspirarea programului AATIP, sau intalnirile OZN-urilor cu portavionul USS Nimitz. Pilotul Chad Underwood, cel care a filmat OZN-ul „Tic Tac”, vorbeste in film despre miscarile „neregulate” ale obiectului spunand ca „modificarile sale in altitudine si viteza, ca si aspectul, erau diferite de tot ce am intalnit vreodata, de cand zbor impotriva unor tinte aeriene.” Obiectul nu respecta legile fizicii. El a cazut de la altitudinea de 15.000 de metri la 30 de metri in cateva secunde, ceea ce, spune pilotul, „nu este posibil”. Underwood a adaugat ca nu a vazut semne ale evacuarii de caldura al motorului sau vreun semn al unui mecanism de propulsie. Cu toate acestea, pilotul refuza sa speculeze daca obiectul este sau nu o nava spatiala extraterestra. „Nu este treaba mea. Dar am vazut ceva. Si a vazut, de asemenea, cu ochiul liber, si ofiterul meu comandant, Dave Fravor, cat si ofiterul comandant al escadrilei Marine Corps Hornet care era si el acolo”.
Un alt moment din film care a atras atentia a fost cel in care Dr. Jacques Vallée si Dr. Garry Nolan stau intr-un laborator si discuta, examinand cateva resturi metalice „cu raporturi izotopice anormale”, presupus recuperate din OZN-uri.
Fostul subsecretar adjunct pentru informatiile apararii Chris Mellon, spune ca majoritatea observatiilor OZN „au explicatii prozaice”, dar ramane „un numar semnificativ de cazuri care sunt foarte greu de explicat”. „Nu este o chestiune de credinta si nu este o chestiune daca acest lucru se intampla … Guvernul nostru si departamentul nostru al apararii au recunoscut public ca fenomenul este real si ca el se intampla… Provocarea acum este sa ne dam seama de unde provin, cum sunt facute si care le sunt intentiile”, a spus Mellon.
Mellon a fost de acord ca „exista o problema cu dezinformarea in acest domeniu si, din pacate, exista o multime de deseuri si pacaleli, precum si informatii de la oameni care vad ceva ce nu inteleg, dar care are o explicatie bazata pe stiinta sau pe un program clasificat”.
El a mentionat insa ca „toti oamenii seriosi implicati in aceasta problema doresc sa adopte o abordare stiintifica serioasa a subiectului – avem nevoie de date mai multe si mai bune” bazate pe rapoarte „de incredere” si „autentice” publicate de departamentele guvernamentale, „informatii pe care guvernul le-ar putea scoate la suprafata din propria noastra armata”.
Punct de referinta
Lue Elizondo, care a condus anterior programul AATIP al Pentagonului, spunea ca filmul The Phenomenon „stabileste un nou punct de referinta in materie de divulgare si este cel mai exact si mai informativ documentar realizat vreodata despre FAN”. Documentarul va creste in credibilitate pe masura ce vor fi publicate mai multe documente guvernamentale.
Fostul senator Harry Reid, cel care a declansat finantarea proiectului AATIP, se intreba de ce guvernul federal a musamalizat in toti acesti ani faptele, a pus frana pe toate informatiile, ceea ce „este foarte, foarte rau pentru tara noastra”. Intrebat despre posibile dovezi care au fost pastrate secrete, Reid raspunde intr-un interviu filmat: „Spun ca majoritatea nu au vazut lumina zilei”.
Analistii au remarcat ca marea majoritate a martorilor care apar in film provin fie din medii militare, fie au detinut functii inalte de securitate in guvern, ori in sectorul apararii. Cei mai multi dintre subiecti sunt persoane bine adaptate care par rationale. Si dupa ce le-ai ascultat numeroasele povesti serioase, este greu sa le califici pe toate drept niste mizerii si minciuni…
Filmul evita subiecte mai delicate precum rapirile extraterestre, cercurile in lanuri, obiecte uitate de extraterestri antici, Bob Lazar, MJ-12, Skinwalker Ranch si altele la fel de controversate. Unii critici au reprosat ca nu au fost invitati in film si „scepticii de serviciu”. Cunoscand insa prestatiile lor jalnice anterioare, cand se pronuntau doct si sententios pe subiecte pe care n-au avut niciodata curiozitatea sa le examineze la modul profesionist, pierderea nu e mare.
Fox a comentat filmul sau spunand: Nu strig de pe varful dealului: „ET este aici!” … spun doar: „Hei, priveste, se petrece o situatie grava, iar acest lucru necesita nu numai transparenta guvernamentala, ci si investigatii suplimentare”.
Blogerul Victor Stiff, evaluand filmul si fenomenul OZN, evoca un citat celebru atribuit filosofului Arthur Schopenhauer: „Orice adevar trece prin trei etape. La inceput este ridiculizat. Apoi este respins cu violenta. In cele din urma, este acceptat ca fiind ceva de la sine inteles”.
DAN D. FARCAS
Comentarii