In 1992 psihologul Kenneth Ring de la Universitatea din Storrs a statului Connecticut, a publicat rezultatele proiectului „Omega”, in care se evidentiau, printre altele, corelatii intre rapirile OZN si experientele raportate de cei reveniti din moartea clinica (NDE). Studiul Omega, realizat in 1990, condus de Kenneth Ring si Christopher J. Rosing, a comparat mai multe grupuri de indivizi: pe de o parte unii care avusesera intalniri OZN, si altii care avusesera experiente in preajma mortii iminente (NDE), pe de alta parte doua grupuri de persoane care erau interesate de intalnirile OZN respectiv de NDE, dar nu avusesera experiente de acest tip. Au fost gasite similitudini surprinzatoare intre cei cu rapirile OZN si cei cu NDE.
In aceste cazuri au existat experiente din copilarie, incluzand treceri in realitati alternative, fenomene paranormale, dar si abuzuri si traumatisme, ceea ce a dus, la varsta adulta, la un „stil disociativ” in situatii cu stres ridicat ca si la schimbari psihofiziologice, de atitudine, credinte si valori.
La capatul acestui proiect, Ring se intreba „Nu s-ar putea oare ca lumea NDE si cea a rapirilor OZN, in ciuda diferentelor dintre ele, sa fie, totusi, nu universuri diferite ci parti ale unui acelasi univers? Nu ar fi cumva posibil ca experientele NDE si cele OZN sa aiba mai multe in comun una cu cealalta decat am banuit pana acum?”. In anul 2008 cea mai mare organizatie civila din lume pentru studiul fenomenului OZN – The Mutual UFO Network (MUFON) – s-a decis sa isi extinda preocuparile si asupra studierii sistematice a rapirilor OZN. O comisie de 12 specialisti din diverse discipline stiintifice si profesionale, prezidata de Lester Velez, a primit sarcina elaborarii unei strategii si a unui program cuprinzator in acest sens. Dupa cateva luni au fost identificate mai multe posibile studii. Cel numit „Omega trei” – dedicat relatiei dintre rapiri si controlul comunitar – este primul din cele patru asupra carora s-a cazut de acord sa fie derulate in anii urmatori. Ca principali investigatori in acest studiu au fost alesi doi psihologi: Robert B. LeLieuvre, si Michael Freeman.
Primul dintre acestia, profesor universitar si practician in psihologie clinica, specialist si in domeniile intalnirilor si rapirilor OZN a avut mai multe schimburi de idei cu un redactor al revistei spaniole Anomalia. La intrebarea daca este un partizan al ipotezei originii extraterestre a fenomenului OZN, LeLieuvre a raspuns „Eu cred ca, asa cum a fost mereu de-a lungul istoriei, se manifesta si azi o inteligenta simtitoare care intra in contacte indirecte sau directe cu oamenii. Care este natura ei ramane de aflat […] dar am impresia ca ipoteza extraterestra este singura explicatie”.
El a explicat ca MUFON, ca si multi specialisti americani, incearca sa incurajeze studiul academic al fenomenului OZN, al contactelor si rapirilor OZN. Oamenii de stiinta sunt insa de mai multe categorii: unii resping din start un asemenea studiu chiar daca nu stiu mare lucru despre fenomen. Altii au atitudinea unor credinciosi. Cativa, cum ar fi profesorul Leo Sprinkle, incearca sa-si pastreze obiectivitatea dar sunt marginalizati de mediul academic. Pana la urma, explorarea fenomenului rapirilor OZN ramane pe mana unor investigatori sau hipnoterapeuti neatestati, precum Budd Hopkins.
Noul studiu va examina mai ales datele raportate de subiecti. Cei „rapiti” (71 persoane selectate asigurand reprezentativitatea) vor fi de trei categorii: cei ce si-au adus aminte spontan detaliile rapirii, cei care si-au recastigat memoria prin inductie hipnotica si cei care suspecteaza ca au fost rapiti dar nu isi amintesc detalii. In grupul martor (51 persoane) de asemenea vor fi trei subgrupe: cei ce nu acuza rapiri dar au vazut OZN-uri, cei ce nu au avut nicio experienta neobisnuita dar sunt interesati de fenomen si diferite alte persoane. Nu se vor mai realiza alte regresii hipnotice.
Se vor urmari 16 „dimensiuni”, tinand cont de mai multe protocoale, inclusiv cele elaborate si testate de Ring si Rosing (de pilda privind antecedente din copilarie), sau ale lui Michael A. Persinger si Katherine Makarec tinand de labilitatea lobilor temporali, care ar fi responsabili de diverse fenomene de „vizitatie nocturna”. LeLieuvre este convins ca rapirile OZN nu se petrec doar in mintea martorilor, totusi „se intampla ceva cu mintile celor rapiti, ceva diferit de restul populatiei”. Poate unii dintre subiectii rapirilor sunt farsori, dar in nici un caz majoritatea. Nimeni nu stie pe de-a-ntregul ce li s-a intamplat, dar a fost ceva traumatizant. In privinta explicatiilor trebuie avute in vedere mai multe piste alternative, intre care nu trebuie sa se renunte la ipoteza extraterestra sau la cea a unor vizitatori nepamanteni in Antichitate.
DAN D. FARCAS
Comentarii