In episodul de saptamana trecuta mentionam ca brigadierul in retragere Socrates da Costa Monteiro, fost ministru brazilian al aeronauticii, in calitatea sa de comandant al Cindacta I (centru integrat de aparare aeriana si control al traficului aerian), a fost mult timp responsabil cu semnalarile OZN pe toata Brazilia, dar in special pentru partea centrala si de sud-est. Cindacta avea un sistem computerizat extrem de puternic si sofisticat, integrand toate semnalarile de pe intregul teritoriu brazilian. Intr-un interviu dat ufologului si publicistului A. J. Gevaerd, Monteiro a precizat: „Toate observatiile radar erau inregistrate pe benzi magnetice si pastrate timp de 30 de zile, dupa care benzile erau sterse pentru a fi folosite la noi inregistrari. Uneori pe ecran au aparut semnale cu obiecte care se opreau si apoi se puneau in miscare. Nu stiam ce ar putea fi. Deci luam doar nota de toate acestea si, in lipsa unei definitii mai potrivite, numeam aceste artefacte „anomalii electronice”.
Asta deoarece erau semnale electronice pe care nu stiam cum sa le interpretam”.
Chiar si evenimentele care au declansat operatii de interceptie (cum a fost cel din 19 mai 1986) au fost sterse, chiar daca in mod exceptional unele au fost pastrate 2-3 luni. Dar ori de cate ori se intampla un eveniment special, „noi faceam rapoarte pe care le expediam fara comentarii suplimentare, deoarece nu stiam ce a fost sau ce explicatii sa dam”. „A fost si un caz mai special, intrucat a implicat in mod serios echipamentele noastre. Cindacta avea facilitati de radar si de telecomunicatii in Gama” (oras satelit al capitalei federale Brasilia) a continuat Monteiro. Pe atunci el era proaspat comandant Cindacta, iar intr-o seara pe la ora 22.00 capitanul Joao Bernardo Vieira, comandantul bazei militare din Gama, i-a dat un telefon afirmand „e plin de farfurii zburatoare in jurul nostru”. Monteiro isi amintea ca i-a raspuns „Nu fi nebun omule. Ce se intampla de fapt acolo?”.
Dar Vieira insista: „Nu sunt nebun. Sunt cu adevarat aici si arunca cu pietre in noi”. A adaugat chiar ca soldatii incepusera sa traga cu pustile. Monteiro a dat ordin ca acestia sa inceteze imediat: „Nu trageti. Retrageti oamenii in baraci, deoarece nu vreau sa ramana nimeni aproape de chestia aceea”. Intrebat de reporter cum puteau aceste obiecte arunca pietre, Monteiro a raspuns ca nu stie mai mult decat i-a spus Vieira, dar presupune ca „sistemul de propulsie ridica pietre de la sol, iar soldatii au interpretat ca sunt atacati. Sau poate pilotii «chestiei» aceleia au propulsat un suflu puternic, ridicand pietrisul, speriind soldatii ca sa-i opresca de la un raspuns mai dur”. Monteiro i-a ordonat lui Vieiro ca toti cei circa 25 de soldati care au fost de fata sa se retraga in baraci, sa ia o foaie de hartie si, fiecare in parte, sa descrie cat mai exact ce anume a vazut, adaugand: „le veti interzice sa vorbeasca unul cu altul si veti lua masuri pentru a pune in aplicare aceasta”. Descrierile au fost aduse lui Monteiro, la Cindacta, a doua zi dimineata la ora 8.00.
Soldatii nu aveau cine stie ce scoala astfel ca din descrierile si din desenele lor nu s-a putut deduce decat ca vazusera ceva straniu. Obiectele aveau lumini stralucitoare, care-si schimbau culoarea, se roteau usor si s-au apropiat foarte mult de oameni. Unul dintre ei a cerut permisiunea sa deschida focul si asa au inceput impuscaturile. Aparent focurile trase nu au atins obiectele zburatoare. Monteiro a facut pe aceasta baza un raport pe care l-a trimis la Fortele Armate Aeriene (EMAER), fara a adauga opinii sau speculatii personale. Dupa mai mult de douazeci de ani de la acest eveniment, Monteiro l-a reintalnit pe Vieira, care i-a reconfirmat evenimentul, ca si disponibilitatea sa de a furniza detalii celor interesati.
Monteiro isi amintea si de alte cazuri OZN. De pilda, in timp ce era supus unor investigatii intr-un spital din Sao Paulo, unul dintre medici i-a cerut permisiunea sa-l intrebe daca crede in OZN-uri. Fostul ministru i-a raspuns: „nu stiu daca exista sau nu; lumea crede in ceea ce-i place sa creada…”. Ca urmare, medicul i-a istorisit ca intr-un orasel de campie din statul Sao Paulo, stand pe la ora 2.00 noaptea pe balconul camerei de hotel, a vazut un obiect imens, coborand drept in piata centrala a localitatii. Obiectul era la cel mult 30 de metri de el. Era convins ca vazuse o nava nepamanteana.
DAN D. FARCAS
Comentarii