Confirmand unele zvonuri care circulau de mai mult timp, pe 18 iunie 2018, presedintele Donald Trump a declarat ca SUA trebuie sa-si asigure si pe viitor dominatia in spatiu si, in acest scop, el va solicita Pentagonului sa creeze o „forta spatiala” ca o noua ramura a armatei americane.
Trump a sustinut ca planul va asigura ca SUA – care intentioneaza sa se intoarca pe Luna si sa lanseze o misiune pe Marte – va ramane inaintea Chinei si a Rusiei in orice noua cursa spatiala. Asa cum era de asteptat, anuntul a ridicat temeri legate de militarizarea spatiului si a provocat deja o serie de parodii pe Twitter cu aluzii la Star Trek si Star Wars.
In aceeasi zi, Trump a semnat si o directiva politica pentru reducerea aglomeratiei satelitilor in spatiu. Ea stabileste noi orientari pentru proiectarea si functionarea satelitilor artificiali, pentru a evita coliziunile si avarierea navelor spatiale.
Presedintele a declarat cu aceasta ocazie: „Ma adresez Departamentului Apararii si Pentagonului sa inceapa imediat procesul necesar pentru a infiinta o forta spatiala ca a sasea ramura a fortelor armate… Aceasta este o declaratie extrem de importanta. Vom avea o forta aeriana si vom avea si o forta spatiala – separata, dar egala. Va fi ceva deosebit de important”.
Un razboi pentru dominatie
La cea de-a treia reuniune a Comitetului National pentru Spatiu, reinviat dupa un sfert de secol, Trump i-a cerut lui Joseph Dunford, presedintele sefilor de stat major reuniti ai armatei, sa indeplineasca aceasta sarcina. Dunford a raspuns: „Am inteles.” Presedintele a adaugat: „Sa-i dam drumul generale”. Presedintelui i s-a alaturat vicepresedintele SUA Mike Pence, noul administrator NASA Jim Bridenstine si fostul astronaut Buzz Aldrin, cel de-al doilea om care a pasit pe Luna.
Dar a existat si o reactie sceptica, din partea lui Bill Nelson, senatorul democrat pentru Florida, care gazduieste centrul de lansare Cape Canaveral. El a scris: „Presedintele i-a zis unui general american sa creeze o noua Forta Spatiala ca a sasea ramura a armatei, un lucru pe care generalii nu il doresc. Din fericire, presedintele nu poate face acest lucru fara Congres, pentru ca acum nu este momentul sa distrugem Fortele Aeriene. Sunt prea multe misiuni importante in joc”.
In timpul declaratiei sale, Trump a promis ca America va fi intotdeauna prima in spatiu si ca este in joc mandria nationala. „Va fi important din punct de vedere monetar si militar” – a adaugat el. – „Dar in acest caz este important si psihicul. Nu vrem ca China, Rusia ori alte tari sa ne conduca… Cand vine vorba de apararea Americii, nu este suficient sa avem doar o prezenta americana in spatiu. Trebuie sa avem dominatia americana in spatiu. Este extrem de important”.
Trump a evocat ideea unei forte spatiale si mai demult, dar s-a lovit atat de ironii cat si de o rezistenta la nivel inalt. In octombrie 2017, secretarul apararii, Jim Mattis, a scris intr-un memoriu: „Ma opun crearii unui nou serviciu militar si a unor ierarhii organizationale suplimentare intr-un moment in care ne concentram pe reducerea cheltuielilor generale si pe integrarea functiilor militare comune”.
In septembrie 2018, doua site-uri importante de raportare a OZN – Centrul national de raportare a OZN (NUFORC) si Reteaua Mutuala OZN (MUFON) – au anuntat, ambele, ca s-au inregistrat scaderi abrupte ale observatiilor OZN la nivel mondial. Declinul a inceput din jurul anului 2014, cand raportarile au atins un maxim. De atunci, acestea au scazut dramatic, la 55% din totalul combinat din anul respectiv. Multe grupuri de interese pentru OZN si-au redus, ori si-au oprit activitatea.
Philip Jaekl, intr-un articol din The Guardian, se intreba daca nu cumva aceasta diminuare arata ca interesul fata de fenomenul OZN este doar o reflectare in cultura umana a preocuparilor privind epoca spatiala, motivata de cucerirea unor noi frontiere existentiale, intrucat – dupa opinia sa – OZN-urile si unele dintre fenomenele care il inconjoara – rapiri si tehnologii imposibile – sunt relativ recente, inainte de anii 1940, rapoartele de observare a obiectelor de pe cer fiind extrem de rare.
Raspunsurile posibile, pe care Philip Jaekl le intrevede ca motive ale scaderii numarului de observari, sunt variate. Un factor cheie ar putea fi faptul ca din ce in ce mai multor oameni pur si simplu nu le mai pasa. Asa cum ne-am obisnuit sa fim inundati cu afirmatii nebunesti, revarsate asupra noastra de politicieni, mass-media si agentii de publicitate, urmatorul raport de observare a unui OZN nu este ceva mai credibil decat prognoza meteo pe termen lung.
Inainte de epoca inregistrarilor video facute de particulari, fotografiile erau considerate dovezi esentiale. In timpul varfului maniei OZN din anii 1990, inregistrarile video ale amatorilor, cu obiecte stralucitoare pe cer, pe cat de misterioase pe atat de verosimile, puteau intrerupe emisiunile de televiziune. Deci trebuiau luate in serios si au hranit o audienta flamanda de lucruri uimitoare, aducand si o doza sanatoasa de teorie a conspiratiei. Dar acum, potrivit istoricului cultural Stuart Walton, „Credinta in OZN-uri este cu siguranta intr-o stare de declin, alaturi de multe altele care ar putea fi clasificate drept paranormale. Motivul este, in parte, faptul ca tehnologia care poate furniza dovezi documentare despre astfel de incidente este acum disponibila pe scara larga, intrucat toata lumea are un smartphone, iar pretinsele dovezi postate pe YouTube sunt extrem de dubioase”.
Dovada incontestabila a unei vieti inteligente venita din Univers pe Pamant ar putea fi cea mai mare veste din toate timpurile. Cu toate acestea, ce concluzie putem sa tragem, dupa mii de rapoarte foto si video acumulate timp de zeci de ani? Pastrand un echilibru intre scepticism si „dorinta de a crede”, tot ce se poate afirma cu certitudine este ca unele obiectele care apar pe cer, in film, sau pe video, par neidentificabile.
Joseph Baker, profesor de sociologie la Universitatea de Stat din Tennessee afirma ca recenta dezvaluire, de catre guvern, a propriului material video nu ajuta la mentinerea credintei in realitatea fenomenului OZN, spunand: „Este de fapt mai bine pentru OZN-uri ca ufologii sa poata pretinde ca «oficialitatile ar cunoaste totul dar ascund acestea de noi», decat sa vada ca guvernul pare sa aiba in esenta aceleasi informatii despre OZN-uri ca si marele public: adica dovezi vizuale neclare si neconcludente”.
Moare ufologia?
Sau – crede autorul articolului – poate ca, totusi, scaderea numarului de rapoarte inseamna doar un sfarsit al tendintelor actuale din ufologie. La urma urmei, din anii 1940, extraterestrii erau initial caracterizati ca salvatori care ar fi putut ajuta oamenii sa depaseasca paranoia razboiului rece, insotita de amenintarea anihilarii nucleare. Oameni erau deosebit de marcati pe atunci, dupa doua razboaie mondiale. Dar, dupa ce evenimente precum Watergate si razboiul din Vietnam au alimentat neincrederea in guvern, OZN-urile au ajuns sa fie privite mai mult ca o posibila amenintare, iar unii au ajuns sa creada ca existenta lor face obiectul unor intelegeri militare secrete.
Philip Jaekl isi incheie articolul citandu-l si pe Sharon Hill, cercetator in paranormal si pseudostiinte, care spunea: „Abordarea noastra despre OZN si extraterestri continua sa evolueze pe masura ce proiectam ideile noastre sociale si culturale asupra lor. Deoarece nu avem o singura explicatie usoara pentru aceste afirmatii referitoare la declinul observarilor, viziunea viitoare a ufologiei pare mai degraba deschisa. Nu cred ca a murit, doar se schimba”.
Cum putem interpreta aceste opinii? In primul rand, in istoria ufologiei au existat, in permanenta, „valuri” de observatii si perioade de acalmie. Apoi, cele doua asociatii americane citate, desi au puncte de comunicare intr-o buna parte din lume, nu reprezinta fenomenul de pe intregul mapamond. Diminuarea numarului de rapoarte ar putea fi si un efect al faptului ca inmultirea falselor OZN-uri (lampioane chinezesti, drone, gaze sau picaturi de apa care trec foarte aproape de obiectivul fotografic, inchipuind aparitii stranii, falsurile care se pot face mult mai lesne, gratie unor produse tip photoshop s.a.m.d.) descurajeaza luarea in serios a cazurilor reale si, prin ricoseu, descurajeaza raportarea lor. In sfarsit, nu trebuie neglijat motivul psihologic: un fenomen care se tot repeta, de aproape optzeci de ani si la care, desi am tot cautat raspunsul, nu avem nici acum o explicatie, a ajuns sa oboseasca, astfel incat curiozitatea observatorilor se indreapta in alte directii.
Atentie insa! Cel putin de un an incoace, se constata o agitatie fara precedent a unor cercuri guvernamentale din SUA, dar mai ales China si Rusia vizavi de fenomenul OZN, ceea ce arata o tendinta exact contrara. Vom mai vorbi despre ea.
DAN D. FARCAS
Comentarii