În ultimii ani, tot mai multi oameni afirma ca au încetat sa îsi mai verifice telefoanele dimineata. Nu pentru ca nu se întâmpla nimic, ci pentru ca pare ca se întâmpla totul. Ei descriu senzatia ca fiind aceea de a sta sub o cascada de vesti proaste fara sfârsit.
Aceasta experienta este departe de a fi una izolata. Potrivit Raportului Digital News 2025 al Institutului Reuters, 40% dintre oameni declara ca evita sa afle stiri de pe planeta, cel putin ocazional – aceasta fiind cea mai mare cifra înregistrata vreodata.
Oamenii au oferit motive similare pentru acest comportament: stirile le stricau starea de spirit, se simteau coplesiti si neputinciosi sa actioneze. Psihologii afirma ca oboseala provocata de stiri nu este lene, slabiciune sau un declin al interesului civic al generatiilor, ci raspunsul previzibil al unui creier uman care întâlneste un mediu prin care nu a fost niciodata proiectat sa navigheze.
La începuturile omenirii, atentia însemna supravietuire
Cu mult înaintea telefoanelor inteligente sau chiar a tiparului, arhitectura noastra cognitiva a fost modelata de o singura problema: sa ramânem în viata suficient de mult pentru a ne reproduce.
Stramosii nostri care treceau pe lânga fosnetul din iarba fara sa-i dea atentie au lasat mai putini urmasi decât cei care înghetau, priveau si ascultau. Creierul care acorda atentie amenintarilor era creierul care supravietuia. Aceasta este baza a ceea ce psihologii numesc biasul negativitatii – unul dintre cele mai bine demonstrate rezultate din stiinta cognitiva.
De-a lungul deceniilor de cercetare, s-a demonstrat ca mintea umana acorda mai multa greutate informatiilor negative decât celor pozitive, le observa mai rapid si le retine mai mult timp. Un pradator aflat în apropiere conta mai mult decât un apus frumos. Costul ratarii unei amenintari reale era moartea, în timp ce costul unei reactii exagerate era de doar câteva minute de vigilenta irosita.
Asimetria a facut ca aceasta tendinta sa fie adaptativa. Dar tocmai aici este problema noastra actuala: creierul uman nu s-a schimbat deloc de atunci. Suntem aceeasi specie care eram si acum câteva mii de ani. Ceea ce s-a schimbat însa radical este dimensiunea lumii pe care creierul nostru trebuie sa o scaneze permanent, spre a depista eventuale amenintari.
Omul modern, interesat de stirile negative
În cea mai mare parte a istoriei umane, amenintarile procesate de sistemul nostru nervos erau doar locale. Posibilul atac al unui trib vecin. O seceta. Boala unui copil. Informatiile despre locuri îndepartate ajungeau cu greu la noi, iar daca ajungeau, erau în mare parte irelevante.
În 2026, acelasi sistem neurologic este pus sa absoarba un razboi într-o regiune, un soc fi-nanciar în alta, un dezastru climatic într-o a treia si o crima violenta într-o a patra – toate înainte de prânz.
Un studiu publicat în revista stiintifica Nature Human Behaviour a analizat peste 105.000 de titluri reale de stiri, vizualizate de aproape sase milioane de ori. Fiecare cuvânt negativ suplimentar crestea rata de accesare, în timp ce cuvintele pozitive aveau efectul opus. Studii recente sugereaza ca oamenii din întreaga lume manifesta raspunsuri fiziologice masurabil mai puternice la stirile negative decât la cele pozitive.
Corpul reactioneaza înainte ca mintea sa fi decis daca amenintarea este într-adevar relevanta. Pentru a analiza ce se întâmpla în aceasta situatie unii cercetatori au introdus un cadru clinic, numit Consumul problematic de stiri (PNC) – un tipar de implicare în stiri care duce la preocupare excesiva, dereglare emotionala si perturbarea functionarii zilnice.
În acest studiu, publicat în 2022, cercetatorii au descoperit ca 17% dintre adultii americani se încadrau la niveluri severe de PNC. În acel grup, 61% au raportat ca se simteau rau destul de mult sau foarte mult, comparativ cu 6% dintre cei care nu aveau aceasta problema.
Pentru populatiile minoritare, oboseala provocata de stiri poate avea consecinte si mai importante. A vedea în mod repetat suferinte îndreptate împotriva propriilor grupuri, chiar si atunci când nu sunt tinta directa, poate avea un impact psihologic semnificativ asupra oamenilor care apartin acelui grup.
Pentru comunitatile rasializate, cum ar fi imigrantii, povara cognitiva poate fi si mai mare, iar optiunea de a opri pur si simplu vizionarea este mult mai greu de exercitat atunci când stirile sunt despre tara lor de origine.
Multi adulti mentioneaza deja raspândirea informatiilor înselatoare ca fiind o sursa majora de stres. Dar retragerea din informatiile corecte si de încredere nu face altceva decât sa adânceasca problema.
Suntem programati sa acordam mai multa atentie vestilor proaste, iar acest tip de continut va ajunge la noi într-un fel sau altul.
Solutia: gestionarea consumului si a surselor
Mai multe abordari pot ajuta la gestionarea oboselii provocate de stiri si la protejarea sanatatii mintale. Limitarea consumului de stiri la intervale de timp bine definite reduce senzatia de coplesire.
Alegerea profunzimii în locul volumului conteaza, de ase-menea: un singur articol amplu, bine documentat, ne va informa mai bine decât valuri de postari aleatorii, nesigure si încarcate emotional de pe retelele sociale. Exista, de asemenea, valoare în diferentierea dintre informatie si actiune – cercetarile privind controlul perceput si stresul arata în mod constant ca diferenta dintre constientizare si capacitatea de a actiona este unul dintre cei mai puternici predictori ai suferintei psihologice.
În sfârsit, trebuie sa fim atenti la „rage bait” – mesaje sau continut creat intentionat pentru a provoca reactii puternice si negative, cu scopul de a creste implicarea pe platformele de socializare.
Recunoasterea faptului ca anumiti creatori de continut vor sa provoace reactii mai degraba decât sa reflecte realitatea creeaza o distanta cognitiva utila. Astfel, stirile nu vor deveni mai putin „rele”. Dar relatia noastra cu ele poate deveni mai constienta si mai intentionata. Creierele umane nu au fost construite pentru aceasta scara de informatii. Au fost însa construite pentru a învata sa se adapteze.
GABRIEL TUDOR
Comentarii