In ultimii ani, posibilitatea ca astronautii pamânteni sa ajunga pe Planeta Rosie este luata tot mai des in consideratie. Insa, in ciuda asteptarilor optimiste ale fanilor calatoriilor si explorarilor spatiale, specialistii afirma ca un astfel de voiaj implica riscuri imense, referitoare la expunerea la radiatii, dar si la eventuale defectiuni tehnice sau, nu in ultimul rând, la modul in care izolarea poate afecta comportamentul uman. Un pericol la fel de grav, necunoscut pâna acum, a fost pus recent in evidenta: posibilitatea ca astronautii sa orbeasca, din cauza indelungatei sederi in imponderabilitate.
Riscurile zborului cosmic
O afectiune oculara despre care s-a dovedit abia de curând ca ar eroda viziunea astronautilor aflati timp de luni de zile la bordul Statiei Spatiale Internationale ii face pe medici sa se teama ca viitorii exploratori ai cosmosului ar putea orbi chiar inainte de a ajunge la destinatia misiunilor lor – Marte sau corpuri ceresti chiar mai indepartate.
Desi orbirea totala este cel mai grav scenariu, amenintarea vederii incetosate este suficienta pentru ca NASA sa le ceara specialistilor sai sa studieze fenomenul si sa ii doteze pe astronautii aflati in spatiu cu ochelari speciali, spre a-i ajuta sa vada mai bine. „Luam in considerare la modul cel mai serios aceasta problema, afirma dr. Rich Williams, seful departamentului de sanatate al NASA. Aceasta afectiune oculara este comparabila, ca gravitate, cu alte riscuri implicate de zborul cosmic, precum demineralizarea oaselor sau iradierea, intrucât are potentialul de a afecta calitatea misiunilor.”
Potrivit unui studiu efectuat de NASA asupra a peste 300 de astronauti, aproape o treime dintre cei care zburasera mai putin de doua saptamâni in cosmos, si doua treimi dintre cei care evoluasera in spatiu pâna la sase luni au raportat o diminuare treptata a acuitatii vizuale.
Date ingrijoratoare
Oftalmologii releva ca este vorba despre o afectiune similara intrucâtva cu edemul papilar, fiind provocata de cresterea presiunii intracerebrale, cauzata, se pare, de microgravitatie. De cele mai multe ori, problemele dispar treptat, dupa ce astronatul revine pe Terra. Dar un studiu recent, efectuat in Statele Unite, dezvaluie un fapt ingrijorator, anume ca astronautii afectati nu se mai pot, in cele mai multe dintre cazuri, recalifica pentru alte zboruri, pentru ca vederea lor nu va mai fi niciodata la fel de buna ca pâna la plecarea spre astre…
Garrett Reisman este un astronaut care a petrecut trei luni la bordul Statiei Spatiale Internationale, in 2008. El a remarcat o diminuare a acuitatii vizuale in ultimele zece zile ale misiunii, dar spune ca si-a revenit, la intoarcerea pe Pamânt. La al doilea zbor, in 2010, problema s-a acutizat si Reisman s-a plâns de dureri de cap si de vedere incetosata: problemele oculare au devenit atunci atât de serioase incât astronautul ajunsese sa nu mai poata citi datele de pe monitoare. El nu a mai fost trimis, ulterior, in alte misiuni, desi vederea i-a revenit, in buna masura.
Mult mai grava a fost situatia altor sapte astronauti, ale caror nume n-au fost deconspirate de NASA: unul dintre ei a trebuit sa poarte ulterior ochelari de vedere, desi pâna atunci nu avusese niciodata probleme oftalmologice. „Pe Pamânt, edemul papilar netratat duce, invariabil, la orbirea totala. N-am vrea sa pornim spre tinte indepartate, ca de pilda Marte, si sa ajungem acolo cu un echipaj de astronauti orbi. Nu va fi intreprinsa nici o calatorie spre Planeta Rosie pâna nu vom rezolva aceasta problema”, precizeaza dr. Williams.
GABRIEL TUDOR
Comentarii