Oceanul trebuie privit azi dintr-o noua perspectiva, pentru ca el aduce la lumina creaturi inca necunoscute dar si locuri misterioase din adancuri.
Oricat de mult ne place sa ne privim in oglinda, noi pamanteni tipici, nu trebuie sa uitam ca viata pe Pamant a existat in mare si continua sa existe intr-un mod spectaculos, dupa cum scrie si publicatia Scientific American. Tabloul oceanului contine creaturi ciudate, delicate, elaborate, stralucitoare si uneori de-a dreptul inspaimantatoare, care au fost rareori vazute de pamanteni. Si daca vorbim despre misterele din adancuri, unul a fost rezolvat: bioluminiscenta.
Despre acest fenomen se stie de mai multa vreme, dar „studii recente arata ca majoritatea organismelor din ocean sunt capabile sa straluceasca. Aceasta abilitate a evoluat independent intre specii, folosind diferite procese chimice si in scopuri diverse, transmitand mesaje bazate pe lumina chiar si de pe fundul marii”.
Creaturile oceanice traiesc mult mai multe vieti tridimensionale decat si-au dat seama oamenii, strabatand distante mari din adancul oceanului spre suprafata in cautarea hranei. Aceasta „migratie diel”, din adancuri spre suprafata, de aproximativ 10 miliarde de tone de animale, „deplaseaza carbonul si alte elemente prin oceane si in lume”.
Creaturile care locuiesc in mari si oceane sunt expuse unei multimi de agenti patogeni, motiv pentru care au dezvoltat o varietate uimitoare de aparari chimice pentru a se proteja. Aceste substante chimice au potentialul de a trata bolile umane, unele devenind tratamente pentru diferite tipuri de cancer, durere cronica si COVID, multe alte medicamente fiind in curs de dezvoltare.
O vedere de ansamblu a oceanelor ofera azi o imagine organizata in straturi in functie de adancime, aceasta fiind unul dintre modurile de a-l analiza. Oamenii de stiinta isi dau seama din ce in ce mai mult ca alte calitati sunt la fel de importante pentru intelegerea zonelor oceanice, cum ar fi salinitatea, lumina, culoarea, temperatura, chiar si formele de viata. Dupa cum scrie biologul Timothy Shank, „oceanul este plin de viata diversa, chimie neasteptata si fizica ciudata si mai sunt atat de multe de invatat”.
Se pare ca azi stim mai multe despre suprafata Lunii decat despre structura fundului marilor si oceanelor lumii, dar o data cu o noua cartografiere marina si publicarea de date private, acest lucru se va schimba, sunt de parere biologii marini.
Nu de alta, dar la 1.000 metri adancime in ocean, este lumea „extraterestra” chiar aici, pe Pamant. „Zona crepusculara” a marii, un intuneric vast punctat de fulgere de lumina emise de forme de viata care vaneaza hrana si isi cauta pereche, o „lume cu dinti” inspaimantatori, ca cei ai pestilor cu colti, poate inspaimantatori, dar doar de marimea unui grepfrut.
Sau acest exemplar de larva de leptocephalus, asemanatoare unei frunze lunguiete care se va dezvolta in cele din urma intr-o anghila adulta.
Cu un corp subtire, transparent ca larva, asta o poate ajuta sa supravietuiasca armatelor de pradatori din zooplancton pe masura ce creste. Deoarece larvele si adultii arata atat de diferit, formele de larve au fost adesea descrise ca specii diferite de adulti, pana cand biologii marini si-au dat seama ca sunt etape diferite ale unui ciclu de viata.
Nu exista doar pescari ahtiati dupa pesti, ci si pesti carora le place sa pescuiasca.
Viata poate fi grea in adancurile intunecate, ceea ce este o problema atunci cand animalele trebuie sa gaseasca un partener pentru imperechere. Agatarea de un potential partener este o solutie buna, iar unii pesti de mare adanca duc acest lucru la extreme. Este cazul pestelui-pescar.
Masculii sunt mult mai mici decat femelele, iar cand baiatul o intalneste pe fata, el ii ofera un sarut prin intermediul unui apendice exterior lung, care dureaza tot restul vietii. Astfel, sursa de sange a masculului se uneste cu cea a femelei prin buzele lui, iar el va trai ca un parazit, in timp ce ea prinde prada cu naluca ei bioluminiscenta. Dar masculul atarnat este un accesoriu la indemana pe care femela il poate transporta, gata sa-si fertilizeze ouale atunci cand le elibereaza.
Zone misterioase in adancuri
Se estimeaza ca stim doar 230.000 dintre cele doua milioane de specii vii din ocean, intrebarea pentru cercetatori este: unde se ascund toate? Unele dintre aceste parti neexplorate ale adancurilor ar putea contine raspunsul.
Stim mai multe despre spatiul cosmic decat propriile noastre oceane; avem harti mai bune ale lui Marte si Venus decat ale fundului marii. Scafandrii indrazneti coboara in „zona crepusculara” marina, ajungand in cele mai misterioase locuri din abisul oceanelor, scrie Science Focus.
1. Sub platoul de gheata al Marii Ross. Cateva echipe de cercetare indraznete au forat sute de metri prin cea mai mare platforma de gheata din lume si au gasit o colectie misterioasa de specii care traiesc dedesubt, inclusiv pesti si crustacee.
Grupul de oameni de stiinta testa un robot subacvatic cand au dat peste anemone de mare nemaivazute pana acum si un peste special care inoata pe spate. Nimeni nu stie inca cum au ajuns acolo sau cum supravietuiesc in conditii atat de extreme, cu toate acestea, creaturile respective pot avea implicatii considerabile pentru astrobiologie, deoarece oamenii de stiinta cred ca gheata antarctica are conditii similare cu cea de pe Europa, una dintre lunile lui Jupiter, indicand ca viata extraterestra poate supravietui intr-un mediu atat de inghetat. Desi se cunosc foarte putine lucruri despre aceste creaturi marine misterioase, cercetatorii spera sa se intoarca pe platforma de gheata cu un robot reproiectat pentru a le studia in continuare.
2. Creasta Gakkel. Aflata intre Groenlanda si Siberia, creasta Gakkel este cea mai adanca creasta a oceanului mijlociu din lume, atingand adancimi de pana la cinci kilometri. Nu este de mirare ca unele dintre cele mai intunecate colturi ale crestei Gakkel raman in mare parte neexplorate. In ciuda acestui fapt, lantul muntos subacvatic este locul in care oamenii de stiinta au gasit primele puturi hidrotermale arctice, abia in 2003.
Gurile hidrotermale sunt un punct fierbinte pentru organismele marine, cu o densitate de pana la 100.000 de ori mai mare decat in oceanul din jur, fiind posibil ca aici sa vietuiasca specii care nu se gasesc altundeva pe planeta. In 2007, cercetatorii au condus o misiune numita AGAVE (Arctic Gakkel Vents Expedition), in care au descoperit cantitati mari de depozite vulcanice piroclastice, care apar ca structuri asemanatoare sticlei pe fundul marii. Grupul a folosit un robot subacvatic pentru a explora zona si a descoperit „covorase” cu cantitati mari de viata microbiana. (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii