Dilemele stiintei mileniului trei

          Clonarea umana o cercetare stiintifica legitima?
          
          Frecventele reluari ale discutiilor – pro si contra, intotdeauna! – privind oportunitatea si legitimitatea clonarii în general, ale celei umane în special, sunt departe de a fi nejustificate. În a doua jumatate a secolului trecut, autorul SF Isaac Asimov afirma ca Genetica va aduce tulburari în viata oamenilor si a societatilor pe lânga care „scandalurile” nucleare vor parea simple jocuri de copii.

          Clonarea umana o cercetare stiintifica legitima?
          
          Frecventele reluari ale discutiilor – pro si contra, intotdeauna! – privind oportunitatea si legitimitatea clonarii în general, ale celei umane în special, sunt departe de a fi nejustificate. În a doua jumatate a secolului trecut, autorul SF Isaac Asimov afirma ca Genetica va aduce tulburari în viata oamenilor si a societatilor pe lânga care „scandalurile” nucleare vor parea simple jocuri de copii. Si lucrurile par a nu fi departe de împlinirea prezicerii lui Asimov! Mai ales ca, de curând, pe lânga stiri interesante si simptomatice sosite chiar si din zone unde nu se înregistrasera pâna în prezent stiri de senzatie în domeniu, a revenit în atentia publicului Severino Antinori, cel care este denumit, dupa titlul propriei sale lucrari publicate în 1994, „tatal copiilor imposibili”. Afara de opozitia, de cele mai multe ori violenta, pe care o întâmpina din partea bisericii, unii cercetatori sunt tentati sa-i minimalizeze importanta. Dar el pretinde ca deja se afla în posesia semnaturilor a 6600 de cupluri infertile care si-au dat acordul sa fie clonate. Si atunci… „Cazul” doctorului Severino Antinori readuce în atentia publica un aspect al stiintei la fel de important ca descoperirile cercetatorilor si aplicatiile acestora: etica omului de stiinta si destinatia care se da rezultatelor muncii sale. Poate ca de la cumplitele explozii atomice din vara anului 1945, lumea stiintei nu s-a mai confruntat niciodata cu o situatie de o asemenea amploare în care responsabilitatea cercetatorului sa fie pusa în discutie!
          
          Un pericol public?
          
          Asa pare Dr. Antinori, sau asa îl prezinta multi. Nu s-a sfiit sa „arunce” practic pe scari o echipa întreaga de televiziune care îndraznise sa-l critice pentru asa numita sa „reproducere postmenopauza asistata”. Aceasta pentru ca în 1989 realizase performanta de a face ca o femeie de 47 de ani, aflata la menopauza, sa aiba un copil. Nu s-a sfiit nici sa spuna ca Brigitte Boisselier „colega” sa întru promovarea clonarii umane, membra a miscarii raeliene pro-OZN, este un biolog bun dar „a cam luat-o razna”. Cum a început însa framântata istorie a acestui atât de controversat om de stiinta care este hotarât sa mearga înainte cu planurile sale privind realizarea primei clone umane? Fara sa-i pese ca practic o lume întreaga îi sta împotriva.
          
          Stiinta în umbra Vaticanului
          
          Ironia sortii: clinica de fertilitate a lui Antinori se afla la numai câteva sute de metri de zidurile cetatii Vaticanului! Cuplurile disperate care nu au reusit nici recurgând la medicina, nici la biserica sa aiba un copil, îsi mai încearca o data norocul aici. Aliniindu-se de-a lungul unui coridor din capul caruia îi priveste portretul urias al unei Madone… însarcinate! Vreo zece cupluri îsi asteapta cu rabdare rândul în diferite camere, în timp ce un personaj într-un costum verde de chirurg se agita dând ordine în stânga si în dreapta cu un ton ridicat vorbind neîntrerupt la telefonul mobil, iar o asistenta terorizata îsi spune fara încetare ca altceva nu-i ramâne decât sa-si ia viata. Agitatul personaj este însusi dr. Antinori, cel pe care biserica catolica l-a comparat cu însusi Adolf Hitler! Si cum altcumva ar fi fost de asteptat sa procedeze de vreme ce în 1994 el facea în asa fel ca Rosanna Della Corte, o femeie de 63 de ani (!) sa devina mama – un experiment pe care autoritatile ecleziastice l-au caracterizat drept „grotesc” si „împotriva legilor naturii”. Lumea stiintifica nu a fost însa la fel de unanima, unii cercetatori laudându-l pentru „un rezultat stiintific remarcabil”…
          
          Singur?
          
          Antinori a mostenit se pare interesul pentru însamântarea artificiala de la un unchi al sau, medic veterinar. Datorita lui a ales medicina si dupa un scurt popas în lumea gastroenterologiei s-a hotarât pentru ginecologie, asistând în 1986 nasterea primului copil în eprubeta la o clinica de stat din Roma unde se efectuau asemenea tratamente. Tot atunci apar primele disensiuni între el si colegii sai, ceea ce îl determina sa se separe si sa creeze, împreuna cu sotia sa, Caterina Versaci, medic si ea, o clinica a Asociatiei Cercetatorilor pentru Reproducere Umana. Cum am relatat si noi, pe lânga Antinori si Boisselier, un alt nume sonor în acest domeniu este cel al lui Panayotis Zavos – fiecare dintre cei trei „anuntând” iminenta aparitiei primei clone umane, în ciuda semnalelor de alarma trase printre altii de Prof. Ian Wilmut de la Institutul Roslin din Edinburgh, „tatal” celebrei Dolly. Care l-a prevenit ca lucrurile sunt înca departe de a fi puse la punct si ca primele clone umane s-ar putea lovi de aceleasi grave probleme carora trebuie în prezent sa le faca fata nefericita oita.
          Iar stirile recente „extind” aria preocuparilor pâna în… China! Care, anuntând reusita clonarii a câteva zeci de embrioni umani se anunta gata pentru a intra în primele rânduri ale cercetarilor privind clonarea umana! Nu ca asa ceva ar fi intentia lor, cum subliniaza dna. Lu Guangxiu de la Colegiul Medical din Xiangya, desi este un fapt cunoscut ca mai multe laboratoare din China sunt în posesia tehnicilor si mijloacelor care sa le permita rezultate dintre cele mai spectaculoase. Iar aspectul care îi îngrijoreaza cel mai mult pe cercetatorii europeni si americani este ca în masura în care complicatiile si disputele legale pun tot felul de bariere în calea cercetarilor din tarile lor, reglementarile extrem de lejere, ca sa nu spunem mai mult, din China sau Coreea de Sud, pot sa duca la surprize de proportii!
          
          Riscuri?
          
          Si daca ceea ce pretinde Dna. Lu, si anume ca cinci la suta din embrionii clonati de ea ajung în stadii care sa permita prelevarea de celule staminale embrionare este adevarat? Chiar daca va trebui sa continue un an si mai mult procesul pentru a „convinge”, nu este zis ca nu se va reusi, pâna la urma. Si atunci revine problema riscurilor despre care vorbeste Ian Wilmut. Chiar daca recent s-a reusit performanta „repararii” partiale a sistemului imunitar al unor soareci bolnavi, folosind celule staminale.
          Antinori, în schimb, nu este speriat: o monitorizare prenatala stricta permite depistarea majoritatii defectelor posibile si astfel avortarea embrionilor respectivi. O monitorizare pe care specialistii lucrând pe animale nu au efectuat-o niciodata! Si chiar daca nu se hazardeaza sa precizeze data la care „se va naste” prima sa clona umana, chiar daca ezita sa vina cu precizari privind bogatasii arabi si asiatici, gata sa plateasca 300000 de dolari si mai bine pentru un asemenea tratament, Antinori, ca si Zavos, ca si ceilalti, lasa sa se înteleaga ca „producerea evenimentului” este doar o problema de timp.
          
          De la particula lui Dumnezeu la bariera lui Dumnezeu
          
          Raportarea unor cercetari si a rezultatelor lor la instanta suprema pare a reveni destul de des în ultima vreme în stiinta. În cele mai diferite contexte. Daca acum doi ani fizicienii de la CERN, Geneva, vorbeau despre descoperirea „particulei lui Dumnezeu” pentru a caracteriza proprietatile cu totul exceptionale ale asa numitei particule Higgs, despre care se considera ca este cea care a „înzestrat” cu masa toate particulele la începutul Universului, iata ca din nou întâlnim numele lui Dumnezeu, invocat de data aceasta în legatura cu biologia, adica stiinta vietii. Trebuie astfel amintit ca performanta lui Antinori de la sfârsitul anilor 1980, care i-a si adus succesele sale notabile, a fost o tehnica în premiera de plasare a spermatozoizilor sub asa numita zona pelucida, bariera care se formeaza în jurul ovulului si îl apara. SUZI, a numit el respectiva tehnica, de la „SUbZonal Insemination” (în prezent el foloseste laseri pentru injectarea în ovul a unui singur spermatozoid!). A râs spunând ca „talibanii” bisericii catolice l-ar fi acuzat ca „a violat bariera pusa de Dumnezeu pentru a apara viata”. Si totusi, spune el, aceasta tehnica este aplicata de toata lumea astazi! Si este, tot dupa el, unica speranta, unica optiune, a milioane de barbati sub-fertili. Aplicata în peste 90% din laboratoarele de fertilitate din SUA, în ciuda faptului ca geneticienii atrag atentia ca aceasta tehnica duce la un alarmant numar de anomalii cromozomiale!
          
          Viitorul?
          
          Si ce ramâne de facut cu cei peste 100 de milioane de barbati care nu produc nici un fel de sperma? Solutia? Antinori este foarte ferm: „Reprogramarea genetica! Nu clonarea! Clonarea este un termen tip Hollywood. Te face sa te gândesti la serii de indivizi identici. Este stupid!” si vine cu precizarea ca oocitul contribuie si el cu un mic procent de gene, chiar daca cea mai mare parte a ADN-ului clonei provine de la nucleul donatorului, deci identitatea perfecta a nou-nascutului cu parintele sau este si teoretic si practic, imposibila!
          Asa ca Antinori merge mai departe! Experimentele sale cele mai importante se desfasoara într-o tara asiatica, locuinta îi este în permanenta amenintata de adversarii sai, americanii îl exclud din asociatiile profesionale, italienii sai ameninta sa-i retraga licenta de exercitare a profesiunii de medic, dar… 600 de cupluri asteapta la rând în Italia si de zece ori pe atâtea în America! „Este scump, dar este cel mai bun!”, spun cei ce si-au legat sperantele de Dr. Severino Antinori si care îsi asteapta cu emotie rândul. Si care sunt dispusi la orice efort, la orice cheltuiala si, nu în ultimul caz, la orice risc. Dorinta fiintei umane de a lasa pe cineva în urma sa este în continuare atât de puternica, încât sala de asteptare a lui Antinori este mereu plina si clonarea omului continua sa ramâna pe agenda de lucru a cercetatorilor. De dincoace sau de dincolo de bariera lui Dumnezeu!