Earth Simulator

          Un creier cât un hangar
          
          40.000 miliarde de operatii pe secunda!
          Un hangar cu etaj, pentru un singur computer
          Competitia procesoarelor sfideaza ratiunea umana
          Studierea fenomenelor naturale.

          Un creier cât un hangar
          
          40.000 miliarde de operatii pe secunda!
          Un hangar cu etaj, pentru un singur computer
          Competitia procesoarelor sfideaza ratiunea umana
          Studierea fenomenelor naturale.
          
          O constructie bizara, ca un urias hangar metalic – 65 metri lungime si 50 metri latime, adica 3250 m2 pe fiecare dintre cele doua nivele – ascunde la propriu si la figurat un miracol al ciberneticii. Este vorba despre cel mai puternic ordinator din lume, situat – unde altundeva? – în Japonia, la 40 km sud de Tokyo. Earth Simulator, cum a fost numit, are în componenta 5120 de procesoare, capacitatea de lucru fiind de 40000 miliarde de operatii pe secunda. Comparativ cu aceasta realizare socanta a firmei Nec, ceilalti giganti ai ciberneticii au ramas mult în urma: de pilda, ASCI White, dezvoltat de americanii de la IBM, este de aproape patru ori mai putin puternic decât Earth Simulator. Teoretic, caci în realitate, puterea „japonezului” este de zece ori mai mare; date care anuleaza impactul costului fiecaruia: Earth Simulator se ridica la 350 milioane euro, fata de 120 milioane, pretul rivalului sau.
          La asemenea parametri si performante, se-ntelege ca si constructia în sine a trebuit sa respecte o serie de rigori foarte stricte, întrucât fragilitatea uriasului „creier” este pe masura inteligentei sale. Pentru a-l proteja, hangarul protector a fost asezat pe 11 stâlpi antiseismici înalti de 220 metri si îngropati în sol. La câtiva metri în exterior, patru perechi de stâlpi paratrasnet stau afundati în pamânt, independenti de restul constructiei, pentru a evita orice perturbare a derularii operatiilor. Un alt aspect legat de sensibilitatea aparatului tine de iluminarea interiorului (cele 5120 de procesoare sunt repartizate în 640 fisete, iar accesul la memorie se face prin câtiva kilometri de fire) si de încalzirea acestuia. Solutia este relativ simpla, eficace si economicoasa: simple tuburi de sticla, foarte lungi, difuzeaza lumina lampilor cu halogeni situate în exterior. Astfel, se realizeaza protectia împotriva caldurii induse de becuri si împotriva perturbatiilor electromagnetice generate de neon.
          Poate cea mai fireasca întrebare a omului aflat în fata acestui gigant tehnologic este la ce ar putea folosi o asemenea „creatura” a informaticii secolului 21. Raspunsul spune multe! Daca în SUA si în Europa supercalculatoarele cele mai performante au misiunea de a realiza simulari nucleare în scopuri prioritar militare, japonezii au ales în schimb studierea fenomenelor naturale si biologice. Earth Simulator („simulatorul terestru”) se va dedica, în proportie de 85%, din fantastica sa putere, climatologiei planetare – încalzirea globala si îmbunatatirea previziunilor privitoare la catastrofele naturale în Japonia, cum sunt cutremurele de pamânt – restul de 15% referindu-se la alte proiecte de biologie. Remarcam aici si o adevarata lectie de etica, fata de care multi semeni ar trebui sa manifeste atentie maxima; si s-o urmeze cu sfintenie!