Epopeea vietii pe Terra      O cursa contracronometru?

    
     Oricât de greu ar fi de acceptat astazi o asemenea afirmatie, inca de la primele organisme vii pe care le-a creat, viata a realizat..
    
     Oricât de greu ar fi de acceptat astazi o asemenea afirmatie, inca de la primele organisme vii pe care le-a creat, viata a realizat… produse „hi-tech”. De aceea poate ca au si „prins” atât de repede si de bine unele ipoteze (lansate de altfel de oameni de stiinta foarte cunoscuti, daca nu chiar celebri) conform carora originea vietii s-ar afla dincolo de planeta noastra. Oricum, pasul pe care Terra l-a facut de la chimie la biologie ramâne unul inca neinteles…    
         
     Sa construim un microb…    
         
     Daca nu credeti ca este chiar atât de complicat de realizat un organism viu, va propunem sa va gânditi la exemplul dat de Alexander Graham Cairns-Smith, profesor de chimie la Universitatea din Glasgow. Lasând la o parte precizia necesara (comparabila cu cea din studiile experimentale ale particulelor elementare), sa presupunem ca ne-am hotari sa reproducem – la scara noastra, macroscopica – un microb similar celor care traiau pe Terra acum trei miliarde de ani. Daca am folosi, de pilda, perle (exact ca cele din colierele doamnelor) in locul atomilor si moleculelor, atunci „micuta” vietate ar „umple” pur si simplu tot spatiul din centrul Domului din Milano, iar daca am angaja o echipa de 1000 de persoane care sa lucreze si fiecare ar adauga o perla la fiecare 5 secunde, atunci ar fi nevoie de… 35 de ani pentru a termina treaba, bineinteles daca nu s-ar face ore suplimentare! Cât ii ia aceasta unei bacterii ordinare (de exemplu, celebra si minuscula Escherichia Coli)? Ceva mai putin de o jumatate de ora!    
         
     Un Jumbojet spontan    
         
     Si daca totusi… Ei bine, celebrul astronom britanic Fred Hoyle (in egala masura un apreciat autor de romane stiintifico-fantastice, printre care superba povestire „A de la Andromeda”), a calculat probabilitatea unei asemenea performante, presupunând ca „renuntam” la perle si folosim atomi adevarati. Rezultatul? Ar fi la fel ca si cum s-ar intâmpla ca un vânt puternic sa reuseasca sa construiasca un Jumbojet adunând „dintr-o suflare” piesele si fragmentele de caroserie raspândite pe pista unui aeroport!    
     Cum s-au format primii microbi acum 3,5 miliarde de ani având la dispozitie doar materie organica nevie, ramâne inca un mister. Cei mai vechi dintre ei au fost gasiti in Australia – lungi, in forma de serpentina, formati din segmente. Cam cum arata cianobacteriile de astazi. „Inventasera” deja fotosinteza – mecanismul fundamental al vietii organismelor vegetale. In interiorul lor se gaseau centri granulari care captau lumina solara – transformând astfel dioxidul de carbon in zaharuri energetice – si eliberau oxigen. Cu alte cuvinte, prea complicate pentru a nu ne gândi ca de fapt organismele cu adevarat primare nu erau inca si mai vechi, dupa cum precizaza revista „Focus”.    
         
     Un cadou al lui E.T.?    
         
     Eveniment extraordinar si irepetabil, sau fenomen comun in Univers, pe care noi nu il mai „vedem” doar pentru ca are loc la intervale de timp de ordinul miliardelor de ani (pamântesti)? Fred Hoyle este de parere ca viata ne-a fost adusa din spatiu. Aceasta ipoteza a „panspermiei” este inca destul de populara si… in asteptarea unor descoperiri care sa-i aduca infirmarea sau confirmarea finala. Ceea ce stim deocamdata este ca, pentru ca viata sa apara, e nevoie de o planeta care sa intruneasca o serie de conditii. In primul rând „soarele” sau trebuie sa fie o stea singura, nu una dubla sau multipla (cum este cazul cu aproape doua treimi din stele) care ar genera efecte, anomalii gravitationale atât de puternice incât ar face imposibila existenta oricarei forme de viata; ar trebui sa fie de dimensiuni medii si cu o durata estimata de viata de câteva miliarde de ani, pentru ca diversele forme de viata sa aiba timp sa se dezvolte (cum nu se intâmpla de exemplu in cazul uriaselor rosii care traiesc atât de putin incât nu se pot dezvolta in jurul lor substante chimice complexe din care sa se formeze aminoacizii si proteinele, caracteristice vietii); o asemenea planeta ar trebui, in fine, sa aiba o temperatura adecvata si sa fie capabila sa „retina” in jurul ei o atmosfera. Noi am ajuns astazi sa cunoastem existenta a 15 exoplanete – cum au mai fost numite planetele din afara Sistemului nostru Solar. Nici una insa nu pare sa fie adaptata pentru a „genera” sau gazdui viata. Stim insa ca in Univers exista, se pare, conform unor aproximari teoretice circa un miliard de stele care au sisteme planetare; ca numai in Galaxia noastra pot fi cinci milioane de planete locuibile. Stim ca in norii interstelari se formeaza si acum molecule organice, atunci când carbonul produs de stele si „inglobat” in grauntii de praf care ratacesc prin spatiu, „captureaza” molecule de hidrogen si oxigen. Stim ca asemenea molecule sunt „transportate” apoi pe planete de catre comete (unul din motivele care se afla la baza teoriei panspermiei). De ce nu am ajuns inca la un rezultat „final”? O explicatie este ca Sistemul nostru Solar este inca foarte tânar – având de-abia un sfert din vârsta Universului. Poate ca vom sti mai multe in 2003, când sonda Cassini va ajunge pe Titan, satelitul lui Saturn care ne-a fascinat totdeauna prin faptul ca atmosfera sa este foarte asemanatoare celei de pe Pamânt la inceputul istoriei sale…