Etica si necesitate      De ce patrundem în embrionul uman?   &

          Folosirea embrionului uman în scopuri experimentale este interzisa. Punct! Dar, ca orice regula, si aceasta are.

          Folosirea embrionului uman în scopuri experimentale este interzisa. Punct! Dar, ca orice regula, si aceasta are… exceptii. Ce e acela embrion uman? Cum revista noastra a mai semnalat, cercetatorii anglo-saxoni considera ca un embrion uman nu este demn de acest nume decât începând cu stadiul de gastrula, atins în a 14-a zi, când apare planul general al organizarii corporale. Ba chiar, alti cercetatori, precum René Frydman, de la spitalul francez Antoine-Béclère, din Clamat, considera ca doar nidatia (respectiv implantarea embrionului în mucoasa uterina) reprezinta adevaratul moment de început al vietii, pâna atunci putându-se vorbi de orice altceva, dar nu de un embrion uman în adevaratul sens al cuvântului. Inainte de momentul fecundarii nu putem vorbi decât de celule germinale, respectiv ovocite si spermatozoizi. Dar chiar în acest stadiu, fiecare dintre aceste doua „componente” indispensabile ale vietii poate suferi diverse interventii. Sa ne oprim asupra spermatozoidului. În mod normal, el îsi gaseste singur calea spre ovul, într-o cursa contracronometru cu ceilalti câteva milioane de confrati porniti în aceeasi cautare, grabindu-se sa strapunga membrana ovocitului gasit pentru a trânti apoi usa în nas celorlalti. Sunt însa cazuri când, datorita unei anomalii, el nu poate reusi strapungerea membranei ovocitului, aceasta fiind una dintre cauzele sterilitatii masculine. Ce-i de facut? Nimic mai „simplu” decât sa aspiri cu o microseringa spermatozoidul nevolnic si sa-l injectezi direct în interiorul ovulului pentru a putea obtine prima celula embrionara care se va dezvolta pâna la stadiul în care poate fi implantata în uter. Spectaculos, nu? Trei zile dupa fecundare, embrionul se afla sub forma a sase pâna la zece celule, numite blastomere, înca insuficient sudate între ele. Este momentul în care putem extrage una pâna la doua celule, fara ca evolutia embrionului sa fie influentata. Vom vedea ce putem face cu ele.
          Stabilirea sexului viitorului copil este o prima posibilitate de utilizare a acestor blastomere. Daca o asemenea experienta este interzisa când este vorba de o simpla curiozitate a parintilor, ea este însa necesara când putem suspecta riscul unei boli genetice legata de existenta unei anomalii a unui cromozom sexual (X sau Y). Or, daca pentru un embrion feminin (formula XX) exista posibilitatea nasterii unui copil normal, prin existenta macar a unuia dintre cromozomii sexuali în stare normala, în cazul unui embrion masculin (XY), o anomalie a singurului cromozom X (sau, în alte cazuri, Y), aflat într-un singur exemplar, va conduce sigur la un produs de conceptie tarat genetic. În asemenea cazuri, sunt retinuti pentru transplant doar embrionii feminini, indiferent de ce sex ar fi vrut parintii sa aiba copilul lor. În schimb, vor avea un copil sanatos. Rapiditatea testului (circa doua ore) se datoreaza existentei unor sonde moleculare fluorescente, care se ataseaza si se hibrideaza cu cromozomii sexuali cautati, facându-i vizibili la microscop.
          Intre ziua a cincea si a saptea, embrionul se afla în stadiul de „mugure embrionar”, celulele sale fiind, în acest moment, omnipotente si nediferentiate, deci capabile sa dea nastere oricarui tesut al viitorului organism. Este momentul în care aceste celule suse pot fi prelevate si cultivate in vitro, pentru a obtine tesuturile dorite, într-un mediu de cultura adecvat, stiindu-se ca mediul conditioneaza evolutia dupa diferentiere, spre un tip de tesut sau altul. Am putea astfel obtine tesuturile necesare unor transplanturi.
          In fine, pentru a nu folosi în scopul obtinerii de tesuturi celule embrionare propriu-zise (deci rezultate din fuziunea unui spermatozoid cu un ovul), am putea folosi celule rezultate din diviziunea unui ovocit din care s-a extras nucleul (ramas, deci, fara nici o legatura genetica cu „mama”), în locul acestuia fiind introdus nucleul unei celule recoltate de la un donator (eventual chiar cel care are nevoie de transplant), din orice tesut pe care l-am alege (piele, muschi etc.). Cum, în acest caz, nu ne propunem obtinerea unui embrion implantabil, deci a unui copil clonat, ci doar niste tesuturi utile în scop terapeutic, multi cercetatori considera ca nu s-ar încalca nici un principiu al bioeticii.