Istorii din umbra Istoriei

          Alexandru Macedon, asasinat cu premeditare?
          
          Istoria oficiala a Antichitatii consemneaza, drept cauza a neasteptatei morti a marelui cuceritor Alexandru Macedon (Alexandru al III-lea, supranumit „cel Mare”), la vârsta de numai 33 de ani – „bolnav de friguri”. Câteva argumente de luat în seama ar fi campaniile militare epuizante, maladiile ce puteau fi cantactate usor în timpul acestora si, nu în ultimul rând, viata pe care o dusese tânarul razboinic.

          Alexandru Macedon, asasinat cu premeditare?
          
          Istoria oficiala a Antichitatii consemneaza, drept cauza a neasteptatei morti a marelui cuceritor Alexandru Macedon (Alexandru al III-lea, supranumit „cel Mare”), la vârsta de numai 33 de ani – „bolnav de friguri”. Câteva argumente de luat în seama ar fi campaniile militare epuizante, maladiile ce puteau fi cantactate usor în timpul acestora si, nu în ultimul rând, viata pe care o dusese tânarul razboinic.
          
          Exista însa si alte versiuni credibile, ce sugereaza o crima premeditata si inteligent pusa la cale, astfel încât sa nu genereze suspiciuni. Oricum, Alexandru a murit subit, lasând în urma o enigma în plus: ce sau cine anume l-a rapus?
          
          Prima „moarte” – la 21 de ani
          
          O prima bizarerie a personalitatii acestui rege ar fi definirea lui drept grec. Or, asa cum mentioneaza numerosi istorici, el avea origine traca, fiind chiar urât de moarte de grecii împotriva carora a dus lupte nemiloase. Dar eroarea este una voita si apartine acelei istorii masluite, mai apropiata de zilele noastre. Interesant amanunt – Alexandru s-a nascut în noaptea când a luat foc la Efes celebrul templu al zeitei Artemis, salbatica patroana a vânatorii, ulterior si a câmpului roditor si a animalelor. Întâmplare sau premonitie?
          Cuceritorul Greciei avea doar 21 de ani, dar pe cât era de temut si de adulat, pe atât de mult i se dorea sfârsitul. Poate de aceea, pe când el se afla înca în campania dunareana, la Atena si la Teba s-a raspândit vestea (adusa de un luptator grec ranit) ca Alexandru a murit în lupta. Revoltele antimacedonene care au urmat au alimentat însa furia acestuia. Ajuns rapid în Beotia, dupa un mars fortat, a pus la cale, cu o diplomatie remarcabila, conflicte sângeroase chiar între instigatori, care au sfârsit astfel trecuti prin foc si sabie. Dar ce anume îi dadea acestui tânar atâta curaj, forta si încredere nebuneasca în destinul sau? Poate ca secretul se afla în cei trei ani de instruire (sa-i spunem si initiere?) petrecuti în satucul Miezo, sub îndrumarea lui Aristotel, la vârsta de 13 ani.
          
          Daidios, ultimul bal
          
          Adevarata moarte a lui Alexandru Macedon a fost precedata de semne prevestitoare de rau, consemnate de istorici si interpretate ca atare de preoti. Se afla la rasarit de Babilon, când acoperamântul capului i-a fost smuls de vânt si aruncat pe un mormânt regal vechi. Apoi, la o ceremonie militara, jiltul regal i-a fost ocupat de un individ neînsemnat. Fapte suficient de neobisnuite, pentru ca istoricul Arrianus sa se întrebe retoric: „Cât de aproape îi era sfârsitul?”.
          Dincolo de calitatile de militar cu totul iesite din comun, cuceritorul lumii avea un mare defect, ce a contribuit la moartea sa grabnica: bea foarte mult si mai ales vin. Daca sfârsitul i-a fost premeditat, miza principala a reusitei se pare ca era tocmai acest viciu. Pe 30 mai 323 î.Ch., demnitarul Medeios l-a invitat insistent la un banchet. A urmat un sir de zile în care a consumat mari cantitati de vin, pe fondul unei febre în crestere, pâna la delir si în alternanta cu baile repetate. Desi nu exista dovezi concludente, persista si ipoteza otravirii lui Alexandru, la amintitul banchet, idee mentionata de Plutarh ca facând mare vâlva, la sase ani dupa moartea marelui rege. Aceasta a survenit în a 22-a zi a lunii daidios (10 iunie).
          
          Mormântul necunoscut al eroului
          
          Exista istorii – mai multe decât cea reala, legende si mituri. O astfel de convingere o mai au, se spune, indienii din zona orasului Multan, de pe fluviul Indus, unde Alexandru ar fi intrat orbeste într-o lupta de asediere. Foarte grav ranit, el ar fi sfârsit acolo, fiind îngropat însa în mare taina de generalii sai, pentru ca ostenii sa-si pastreze moralul ridicat. Versiunea atacului de malarie, încheiat definitiv pe 10 iunie 323 î.Chr., ramâne cea mai putin spectaculoasa, la polul opus situându-se alta, de-a dreptul exotica, privitoare la o „fecioara otravita” ce i-ar fi fost daruita lui Alexandru, dupa ce fusese „tratata” cu o substanta ucigatoare. Sa pastram însa ca adevarata data oficiala a mortii tânarului rege, adaugând totusi înca un semn de întrebare. Mumificat, corpul sau a fost depus de generalul Ptolemeu I în Egipt, apoi se pare ca a plecat catre Macedonia. Dar ce s-a mai întâmplat cu el ulterior si unde a fost îngropat, nimeni nu mai stie.