Cine poate spune când si-a inaltat primul om ochii spre Luna? Oricum, mii si mii de ani, astrul noptilor noastre pamântene a fermecat, a intrigat, a constituit subiect de cercetare. Cu 30 de ani in urma, pentru prima data in istorie, un om punea picioarul pe Luna – Neil Armstrong.
Cine poate spune când si-a inaltat primul om ochii spre Luna? Oricum, mii si mii de ani, astrul noptilor noastre pamântene a fermecat, a intrigat, a constituit subiect de cercetare. Cu 30 de ani in urma, pentru prima data in istorie, un om punea picioarul pe Luna – Neil Armstrong. Si astfel Luna a…venit mai aproape de noi. Desi ea continua sa ramâna…
Un satelit plin de mistere
Dupa acel „mic pas pentru om, dar urias pentru omenire” care a marcat primul contact direct al omului cu Luna, Armstrong s-a trezit intr-o lume mult mai curioasa decât poate s-ar fi asteptat. Stranii „fenomene tranzitorii, scânteieri neasteptate”, curioase „ceturi” si variatiuni de culoare: de unde toate acestea? Revarsari de lava, fluorescenta rocilor lunare, ascunse „baze extraterestre” sau simple iluzii optice? In primul rând insa, acest obiect ceresc numit Luna este in sine foarte straniu. Este mult prea mare pentru un „simplu” satelit, ceea ce i-a facut pe unii astronomi sa considere Luna mai curând ca un fel de „planeta – pirat”. Teoria cea mai acceptata la ora actuala stabileste originea Lunii intr-o ciocnire catastrofala, care a avut loc acum vreo patru miliarde de ani, intre Pamânt si o planeta ratacitoare prin spatiu. Impactul a „smuls” o bucata din crusta si mantaua terestra, propulsând-o in spatiu si dând astfel nastere Lunii. Dovada? Datele furnizate anul acesta de sonda americana Lunar Prospector indica prezenta unui nucleu de fier, de mici dimensiuni, confirmând ipoteza formari Lunii din materiale terestre superficiale, sarace in metale.
Fetele necunoscute ale Lunii Pe lânga faptul ca viteza de rotatie a sistemului Pamânt-Luna este doar jumatate din valoarea prezisa de calcule, o alta curiozitate a Lunii este câmpul sau gravitational neregulat – centrul de gravitatie al Lunii nu coincide cu centrul sau geometric! Consecinta? Orbita unei nave cosmice care survoleaza satelitul nostru natural poate fi sensibil alterata! Ca sa nu mai vorbim ca pe fata sa vizibila, crusta lunara este mult mai subtire si ca acum vreo 900 de ani calugari englezi mai notau in cronicile lor ca vazusera „ridicându-se o flacara de pe Luna care s-a spart in mii de scântei raspândite pe intreaga ei suprafata”.
Dar viata?
O alta sonda americana, Clementine, a descoperit pe Luna apa. De unde? Cu siguranta de pe urma ciocnirilor, odinioara frecvente, cu diverse comete care si-au lasat incarcatura de gheata la -230 de grade, pe fundul craterelor lunare. Sase miliarde de tone! Adica cât intr-un lac cu o suprafata de 600 km2 si cu o adâncime de 10m! In asemenea conditii exista toate motivele de a cauta pe Luna viata. Iar camera video a sondei Surveyor 3, readusa pe Pamânt de Apollo12 a descoperit o colonie de bacterii inca vii. Din data de 19 decembrie 1972 când cosmonautul Harrison Schmitt devenea primul om de stiinta si, in acelasi timp, ultimul om care pasise pe Luna, lumea nu a incetat sa se intrebe ce mistere ne mai rezerva astrul noptii. In asemenea masura incât, in prag de nou mileniu pamântenii sunt…
Gata de reintoarcere
In 2004, conform optimistilor, sau in 2050 dupa parerea celor pesimisti, omul asteapta sa revina pe Luna. Atras de mirajul bogatiei si diversitatii minereurilor, de speranta disponibilizarii unor noi surse de energie si nu in ultimul rând de posibilitatea de a construi pe Luna un ideal avanpost pentru calatoriile cosmice ale anilor 2000. „Costurile” unei tabere lunare au scazut substantial din momentul descoperirii rezervelor de apa. O apa utila nu doar pentru baut si spalat ci si pentru extragerea hidrogenului si oxigenului ideale drept combustibil pentru navele cosmice ale viitorului. Americanii si japonezii, in primul rând, au si intocmit numeroase proiecte menite sa transforme Luna intr-un urias si profitabil santier.
Luna si robotii
Energia pe Luna nu este o problema – ea este oferita cu marinimie de lumina solara si reactiile nucleare. Mai mult fara o atmosfera si un câmp magnetic care sa o protejeze, suprafata lunara a ramas timp de miliarde de ani expusa vântului solar care a creat aici depozite enorme de elemente usoare. Luna contine astazi cel mai important zacamânt de Heliu 3 din lume – un ideal combustibil nuclear datorita faptului ca nu prezinta pericolul scurgerilor radioactive, extrem de rar pe Pamânt si care, „importat” aici, ne-ar asigura energia necesara pentru urmatorii 50 de mii de ani (!). Cum poate fi „recoltat”? Ca si in multe alte operatiuni ce se vor desfasura pe Luna, aici intervin robotii. Fara a pune in pericol nici personalul uman al bazelor lunare, nici mediul inconjurator al acestei prime porti a omenirii spre adâncurile spatiului cosmic.
Sfârsitul romantismului sau mirajul colonizarii?
Gravitatie scazuta, absenta câmpului magnetic si a atmosferei, umiditate inexistenta, temperaturi extreme, un vid inaintat – iata câte argumente il pot descuraja pe orice poet romantic dar ii fac cu siguranta fericiti pe oamenii de stiinta. Pentru ei Luna reprezinta de pe acum un laborator ideal pentru experimente stiintifice de neimaginat pe Pamânt. Sa ne imaginam ce performante va realiza un telescop a carui „vedere” sa nu fie tulburata de impuritatile atmosferei terestre! Sau un radiotelescop la adapost de orice interferenta provenita de pe Pamânt, construit pe fata nevazuta a Lunii! Exploratorii se afla aliniati la start. Japonezii sunt pregatiti cu sondele Lunar-A si Selene, europenii cu Smart-1 si Leda, chinezii devin si ei din ce in ce mai interesati iar americanii… se gândesc de pe acum la viitoarele hoteluri lunare. Colonizarea Lunii este prezentata ca o mare intrecere a divertismentului mondial: raliuri lunare finantate de mari companii internationale, Jocuri Olimpice selenare si, de ce nu, o mondoviziune de care pâna acum au vorbit doar scriitorii de literatura stiintifico-fantastica. Intr-o economie de piata a Pamântului, Luna pare a-si pierde putin câte putin orice urma de romantism. Ramânând insa in continuare la fel de frumoasa si, totusi, la fel de misterioasa…
Dincolo de Neptun ar putea exista „Planeta Y”?
De aproape un deceniu, astronomii cauta cu insistenta un posibil al noualea...
Comentarii