Marile promisiuni ale secolului XXI

          Nanotehnologiile
          
          Calatorie fantastica Va mai amintiti un film extrem de spectaculos în care eroii se îmbarca pe o nava care îi va purta de-a lungul..

          Nanotehnologiile
          
          Calatorie fantastica Va mai amintiti un film extrem de spectaculos în care eroii se îmbarca pe o nava care îi va purta de-a lungul… vaselor de sânge din organismul unui om? Ei bine, ceea ce în acest film era doar fantezie, acum este pe cale de a deveni realitate. Sub numele de „nanochirurgie”, termen mediatizat de catre NASA si cu prilejul unui articol de la mijlocul lunii ianuarie 2002. De altfel, scopul declarat al proiectului finantat de NASA este tocmai „fabricarea” unei astfel de nave care sa poata fi trimisa „pe valuri de sânge” într-o adevarata vânatoare de celule bolnave si având posibilitatea de a patrunde prin membrana acestora si de a „depozita” în interiorul lor dozele de medicamente necesare pentru vindecare. Într-o imagine realizata de Daniel Higgins de la Universitatea statului Illinois, din Chicago, înca din 1999, se pot vedea tocmai aceste nano-capsule de medicamente, de un miliard de ori mai mici decât cele pe care le cumparam din farmacii si decât „globulele rosii” din sângele nostru. Într-o zi s-ar putea ca aceste infime particule sa fie injectate direct în sânge si sa ajunga sa vindece o impresionanta diversitate de boli, de la cancer la boala produsa de radiatii. Prezenta NASA indica evident aplicatiile spatiale drept principala tinta a acestor cercetari. Si, într-adevar, speranta cercetatorilor este ca, daca munca lor va fi încununata de succes, explorarea umana a planetei Marte va putea fi adusa cu câtiva pasi mari mai aproape!
          
          Arma letala XXIDar, desi aplicatiile spatiale ramân scopul principal, nanoparticulele contin un imens potential de speranta si pentru aplicatiile… terestre. Va imaginati ce va însemna intrarea direct în celulele maligne si „injectarea” medicamentelor sau, în cazul în care situatia este fara speranta, distrugerea pe loc a moleculei afectate! Cine nu si-ar dori în mileniul trei asemenea „arme letale” cu efect binefacator?! Care sa faca uitate, printre altele, cum tine sa sublinieze Stephen Lloyd de la Universitatea din Texas, seful grupului de cercetatori alaturi de James Leary de la aceeasi Universitate, efectele distrugatoare ale chimiterapiei.
          Dar tratamentul cancerului nu este mai putin o prioritate a NASA si a exploratorilor spatiului cosmic. Aceasta se datoreaza gravelor forme de cancer provocate în spatiu din cauza iradierii cu radiatie cosmica, radiatie ce poate produce alterari grave ale ADN-ului si sa duca astfel la comportari aberante ale celulelor – inclusiv cancerul! Câta vreme exploratorii porniti spre Luna sau spre Marte se vor afla în vecinatatea Terrei, ei vor fi protejati de câmpul magnetic terestru. Dar dupa aceea? Caci nimic, nici un material cunoscut astazi, nici un costum de protectie nu-i pot apara pe cosmonauti de radiatia de înalta energie din spatiul cosmic liber. Fotonii din Cosmos vor patrunde prin corpurile lor ca niste adevarate gloante, chiar daca sunt invizibile. Care pâna la urma ucid! Si împotriva carora nici un scut nu pare a fi suficient.
          
          Dialogul celulelor Nanoparticulele par însa a oferi o solutie eleganta. Capsulele-purtatoare-de-medicamente masoara doar câteva sute de nanometri – sunt deci mai mici decât orice bacterie si chiar decât… lungimea de unda a luminii vizibile! O singura injectie poate sa introduca în fluxul sangvin câteva milioane de astfel de capsule. Aici, nanoparticulele se vor folosi de sistemul natural de semnalizare celulara pentru a identifica celulele afectate de radiatie. Pentru ca exista un adevarat sistem de identificare si comunicare pentru cele câteva trilioane de celule din organism, prin intermediul unor molecule complexe aflate în membrana celulara exterioara: mai sunt numite uneori „steaguri chimice” sau „porti chimice”. Cum spune James Leary, celulele îsi vorbesc una alteia: „Hei, am fost ranita de radiatii!” Nanoparticulele pot fi programate sa caute celulele afectate de radiatii si în cazul când nimic nu mai este de facut, sa patrunda în ele si sa initieze „secventa de autodistrugere”. Altminteri, când inca nu este pierdut totul, aceleasi nanoparticule pot „deversa” enzime care repara ADN-ul si pot readuce celula la starea normala de functionare.
          
          Socul radiatiilor Existenta acestora a fost dedusa dintr-un fapt cu totul extraordinar, subliniat de acelasi James Leary: exista organisme care pot absorbi doze extrem de mari de radiatii si se simt foarte bine! Si tocmai studiul acestor specii i-a condus pe Leary si colaboratorii sai la identificarea enzimelor de reparare a ADN. Nanoparticulele vor purta atasate molecule fluorescente care, mai mult, îsi vor putea schimba culoarea, semnalând îndeplinirea fiecarei sarcini pe rând! Cosmonautul care trebuie sa monitorizeze, în permanenta, impactul radiatiilor asupra organismului sau, va purta din când în când un fel de… ochelari care însa vor privi „în interiorul retinei!” unde vor putea „citi” nivelul influentei radiatiilor. Si daca vor constata ca au nevoie de interventie, vor avea la îndemâna seringa pregatita: o simpla apasare si nanoparticulele vor porni la treaba pe magistralele sangvine ale organismului afectat! Si daca toti cei implicati în acest incredibil proiect sunt constienti ca cercetarile nu vor putea fi încheiate în cei trei ani pentru care este asigurata în prezent finantarea, ei sunt oricum hotarâti sa realizeze inovatii fara precedent în cercetarea lor. Si, de ce nu, sa o faca cu placerea si satisfactia ca înca o data stiinta va reusi sa schimbe fata lumii…