Anul trecut, o echipa de cercetatori a descoperit intr-o pestera din actualul Laos molarul unei fiinte umane care ar fi trait in urma cu 164.000 de ani. Intrebarea s-a nascut imediat: Cui apartinea acest molar? Raspunsul a venit relativ repede.
Un studiu recent sustine ca molarul este o noua dovada ca misterioasa linie genetica umana a Denisovanilor, considerata in studiile mai vechi ca ar fi trait in trecut doar in pesterile din Siberia si China, a trait si in Asia de Sud-Est.
„Acest lucru arata ca denisovanii traiau in zone intinse de medii si latitudini si ar fi fost capabili sa se adapteze la condi-tii extreme, de la muntii din Altai (Rusia) si Tibet pana la padurile tropicale din Asia de Sud-Est”, dupa cum sustine pentru Live Science coautorul studiului Clément Zanolli, paleoantropolog la Universitatea din Bordeaux, Franta. „Studiile genetice au indicat ca denisovanii au fost adaptati la altitudini mari si climate reci, dar acum stim si ca traiau in climate mai calde si mai umede si la altitudini mai joase”.
Desi oamenii moderni, recunoscuti drept Homo sapiens, sunt acum considerati de cercetatori a fi singurii membri supravietuitori ai genului Homo, arborele genealogic al familiei umane, se pare ca si alte linii genetice umane ar fi trait candva pe Pamant.
Ar fi vorba despre cele mai apropiate rude disparute ale oamenilor moderni cum ar fi neanderthalienii din Europa si Asia dar si noile filiatii denisovane din Asia si Oceania.
Cercetari anterioare au estimat ca stramosii oamenilor moderni s-au despartit acum aproximativ 700.000 de ani de descendentii care au dat nastere neanderthalienilor si denisovanilor, iar stramosii neanderthalienilor si denisovanilor s-au separat unul de celalalt acum aproximativ 400.000 de ani.
Cu toate acestea, analiza genetica a fosilelor acestor linii disparute a aratat ca acestea au ramas suficient de apropiate pentru a se incrucisa cu oamenii moderni. Dar, daca lucrurile sunt oarecum lamurite in legatura cu neanderthalienii, denisovanii raman deocamdata un mister.
In legatura cu denisovanii, pana acum, cercetatorii descoperisera doar cinci fosile care trimiteau cu certitudine la aceasta linie, si anume trei molari superiori, un os de deget si un os de maxilar, ceea ce era foarte putin si limita foarte mult cunostintele cercetatorilor legate de misteriosii denisovani in general.
Oamenii de stiinta care au descoperit in China un craniu numit „Omul-Dragon” au sustinut ca acesta apartine unei noi specii, Homo longi, dar multi alti cercetatori banuiesc ca ar putea fi vorba despre un craniu Denisovan.
Un alt punct de dezbatere stiintifica este unde anume locuiau exact denisovanii. Fosilele descoperite pana in prezent au provenit toate din Asia continentala, dar dovezile genetice anterioare sugereaza ca oamenii din Oceania si insulele din Asia de Sud-Est au o mostenire denisovana.
Acum, revenind la cea mai recenta descoperire, molarul ar putea fi prima dovada fosila a denisovanilor din sud-estul Asiei. „Orice fosila suplimentara descrisa ca apartinand familiei Denisovanilor este relevanta pentru a le intelege mai bine biologia si evolutia”, declara Fabrice Demeter, paleoantropolog la Universitatea din Copenhaga si coautor al studiului, pentru Live Science.
Oamenii de stiinta au descoperit dintele in 2018 intr-un sit cunoscut sub numele de Pestera Cobra din Muntii Annamite din Laos, care are o intrare situata la aproximativ 34 de metri deasupra solului. Pestera de calcar, numita tehnic Tam Ngu Hao 2, a fost gasita datorita apropierii sale de un alt sit, unde cercetarile anterioare scosesera la iveala fosile antice ale oamenilor moderni. In Pestera Cobra cercetatorii au mai descoperit, de asemenea, fosile de animale, cum ar fi rinoceri, tapiri si caprioare sambar.
„Chiar daca rezultatele recente ale studiilor genetice au sugerat ca denisovanii si oamenii moderni s-au intalnit in sudul Asiei in timpul Pleistocenului tarziu, care a durat din 2,6 milioane pana acum 11.700 de ani, nu ne-am asteptat sa gasim un dinte de denisovan in Laos”, a declarat pentru Live Science un alt coautor al studiului, Laura Shackelford, paleoantropolog la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign.
Cercetatorii au estimat ca molarul descoperit nu erupsese inca din partea stanga a maxilarului inferior. Acest lucru a sugerat expertilor ca a apartinut unui copil in varsta de aproximativ 3,5 pana la 8,5 ani. Analizarea resturilor si a depunerilor din jurul dintelui a fost efectuata cu tehnici precum datarea prin luminescenta, si datarea radioactiva. Analizand proteinele din smaltul dintelui, echipa a confirmat ca molarul apartine genomului Homo. Absenta proteinelor legate de un cromozom Y sugereaza ca dintele provine de la o femela.
Cand oamenii de stiinta au comparat acest molar cu dintii de la alti hominini, adica din grupul care include oamenii, stramosii nostri si rudele evolutive cele mai apropiate ale noastre, cum ar fi Australopithecus, au descoperit ca structura lui semana cu cea a neanderthalienilor, dar s-a situat usor in afara intervalului lor cunoscut de variatie. Mai mult decat atat, dintele difera si de cel al oamenilor moderni si al Homo erectus, prima specie umana cunoscuta care a folosit unelte de piatra relativ sofisticate. Desi oamenii de stiinta nu l-au putut exclude ca apartinand unui Neanderthal, ei au sugerat ca asemanarea sa fizica stransa cu un specimen din China indica faptul ca molarul ar fi probabil Denisovan.
„Dintele indica faptul ca denisovanii se aflau de fapt in Asia de Sud-Est”, a declarat pentru Live Science Shara Bailey, paleoantropolog la Universitatea din New York, care nu a participat la acest studiu. „Stim ca ADN-ul lor a ajuns acolo, este prezent in grupuri recente din Asia de Sud-Est, dar acest lucru indica faptul ca populatia a fost prezenta si in zona”.
Chiar daca aceasta noua fosila se dovedeste a nu fi din linia Denisovana, orice fosila umana noua dintr-o zona in care putine fosile umane antice au fost dezgropate pana acum, cum ar fi Laos, „este importanta, mai ales daca este vorba despre o fosila non-sapiens, cum este in acest caz”, mentiona Chris Stringer, paleoantropolog la Muzeul de Istorie Naturala din Londra, care nu a luat parte la aceasta cercetare.
Noile descoperiri ar putea arunca lumina asupra masurii in care diferite filiatii umane ar fi putut coexista. „Neanderthalienii au trait in Europa si Asia de Vest in acelasi timp, denisovanii au ocupat o mare parte a Asiei de Est, impreuna cu alte grupuri umane precum Homo erectus, Homo floresiensis, Homo luzonensis si oamenii moderni”, a spus Shackelford. „Cu toate acestea, nu este inca clar daca, unde si cand s-ar fi putut intalni toate aceste grupuri disparute”.
Aceste descoperiri sugereaza ca alte fosile din Asia trebuie reanalizate folosind cele mai moderne tehnologii. Cand vine vorba de cercetari viitoare, insa, Bence Viola, un paleoantropolog la Universitatea din Toronto, care nu a facut parte din aceasta munca, declara pentru Live Science: „sunt curios cum a ajuns dintele in pestera si daca exista vreo activitate umana in pestera. Sapaturile in curs de desfasurare ar trebui sa raspunda la aceste intrebari”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii